An de an situația se repetă. Indiferent de condițiile de cultivare, inclusiv de cele climaterice (secetă cumplită), de prețurile la combustibil sau îngrășăminte, de evoluțiile pe piața internațională, prețul de achiziție a recoltei de la producătorii noștri agricoli rămâne practic același, doar poate cu mici, aproape neobservate oscilații. În schimb, în magazine și în piețe, prețul la produsele alimentare crește necontenit și atinge cote duble sau chiar triple.
Fenomenul, cred ar trebui în primul rând să-i pună în gardă pe responsabilii de sectorul economic. Oare nu ei ar trebui să recurgă la analize concrete pentru a demonstra cu cifre și argumente de ce într-o țară agrară timp de doar jumătate de an prețurile au crescut vertiginos, iar agricultura se cufundă în criză profundă?
Oare n-at trebui să cunoaștem unde se acumulează veniturile de pe urma exportului masiv a recoltei de grâu, porumb, floarea soarelui, a comercializării produselor finite în magazine și piețe? De ce, în timp ce unii se îmbogățesc, fermierii, în majoritate se apropie de pragul ruinării, fiindcă roada se procură cu prețurile mizerabile de altă dată?
De fapt, aparent, răspunsu-i la suprafață: aproape toată recolta crescută, până la urmă nimerește în mâinile colectorilor numiți și intermediari. Nu la simplii târgoveți de câteva tone. La cei care dețin monopolul. Ei sunt puțini la număr, dispun de mari companii de transport, sunt bine cunoscuți și activează legal. Doar, cu o ”mică” precizare: condițiile de achiziții ei le dictează, iar producătorii, în marea majoritate, sunt nevoiți să accepte orice preț. Acceptă, fiindcă sunt constrânși de termeni de achitare, de datorii, de contracte încheiate cu furnizorii de inputuri, de prețurile la motorină, de alte circumstanțe acumulate pe parcursul anului agricol.
De ce zic, fenomenul ar trebui să-i pună în gardă pe guvernanți? Sunt două motive: în primul rând, fiindcă-i prea mare debandada cu prețurile la produsele alimentare, aceasta fiind cauza principală a sărăcirii crase a populației, și, în al doilea rând, criza în agricultură se aprofundează, fapt ce evident, va conduce, până la urmă, la colapsul economic.
P.S. Cei de ne-au guvernat până acum, n-au dorit să se aprofundeze în examinarea detaliată a situației și în căutarea de soluții de asanare a agriculturii. Ei se mulțumeau cu puținul, adică doar cu acumularea de impozite și taxe provenite de pe urma comerțului. Crearea rețelei corecte de colectare, procesare și comercializare a produselor agricole, fondarea cooperativelor specializate precum și Investițiile în procesare și desfacerea producției au fost lăsate pentru alte timpuri. Va continua și actuala guvernare aceiași politică agrară cu ”ochii închiși”? Deocamdată, mari schimbări nu se observă…
Constantin Rotaru
