Acum doi ani, când prețurile au luat-o razna, scumpirile la produsele alimentare și nu doar, ajungând la 200-300 și mai multe procente, explicația era una clară: inflația este cauzată de criza economică, în special de plățile exagerat de mari pe care le achită statul la procurarea energiei electrice, a benzinei,motorinei și a gazelor.
Între timp, prețurile pe piața mondială s-au mai domolit, noi am scăpat de monopolul rusesc, am început să procurăm gaze și energie electrică mai ieftină. La nivel de structuri de stat, este anunțată periodic scăderea de prețuri la aceste produse vitale, adică cauza scumpirilor, treptat dispare.
Ar fi logic ca și prețurile cu amănuntul la produsele, în special la cele de primă necesitate, dar și la transportul public, să scadă. Dar nu se întâmplă! Costul la cele mai elementare mărfuri rămâne la același nivel sau dimpotrivă, mai crește. Fără anunțuri și fără explicațiile de rigoare.
De altfel, chiar am vrea să auzim ce argumente ar invoca responsabilii de la guvernare atunci, când ar trebui să explice de ce în vara și toamna trecută cerealele s-au procurat de la producătorii agricoli cu doar ceva mai mult de doi lei pentru un kilogram, iar pâinea și carnea, (produse în temei din aceleași cereale), este vândută la preț de 10-15 și respectiv 100-150 de lei kilogramul? Sunt prețuri stabilite pe vremea crizei de acum doi ani și menținute sau chiar majorate și după ieftinirile relative de combustibil, gaze și energie din ultima perioadă de timp.
De fapt, pentru a respecta principiul obiectivității, menționăm că există totuși un răspuns al oficialităților. Este unul banal de simplu, dar care nu-i obligă la nimic: prețurile sunt dictate de piață. Așa e într-o societate normală. Alta-i situația la noi. Dat fiind că nimeni nu-i întreabă pe târgoveți despre mecanismul și principiile de formare a prețurilor, despre cheltuieli și venituri, aceștia-și fac de cap cum le convine. Iar convenabil le este să majoreze sau să mențină prețurile la nivelul de altă dată pentru a-și mări veniturile la nesfârșit. Evident, că nu-i deranjează faptul că majoritatea absolută a populației n-are posibilitate să procure alte mărfuri, decât cele de strictă necesitate și acelea cu multă socoteală.
Situația descrisă este bine cunoscută de toată lumea. Oamenii se revoltă, dar o fac mai mult în discuții private, iar responsabilii de soluționarea acestei cele mai stringente probleme din societatea noastră, pur și simplu o trec cu vederea.
Sigur că această stare de lucruri nu va dura la nesfârșit. Nemulțumirea va fi totuși exprimată, probabil chiar la viitoarele alegeri. Atunci, cei de la guvernare, dacă manifestă aceiași pasivitate, s-ar putea trezi cu o surpriză, una deloc îmbucurătoare.
Constantin Rotaru