Despre corupție și intențiile de dezrădăcinare a acestui viciu s-a vorbit, se vorbește, s-a scris și se mai scrie atât de mult, încât, pare că nu mai are rost să abordăm acest subiect.
Dar, suntem nevoiți să revenim la temă, fiindcă, cine nu știe, practic nimic nu se schimbă în această privință. Renumiții fugari, învinuiți de „corupția mare și furtul miliardului”, de spălare de bani în proporții astronomice, o duc bine peste hotare, fostul președinte de stat, (bănuit de trădare de Patrie!), călătorește prin țări străine și chiar a fost reales în fruntea partidului, mulți dintre cei acuzați de gravele isprăvi de corupție, revin în țară și, încetul cu încetul, câștigă judecățile și sunt reabilitați. Fiindcă suntem cei, care pledăm pentru obiectivitate, menționăm descinderile tot mai frecvente ale mascaților la diferite instituții și autorități de stat. Sunt pornite zeci de dosare de corupție, altele sute de cazuri se află pe rolă. Dar, în continuare, când se ajunge în instanța de judecată, observăm aceiași atitudine: dosarele sunt tergiversate sau se iau decizii, care le convin doar celor, care ar urma să răspundă pentru flagrantele încălcări, dar, în mare parte, sunt scutiți de răspunderea penală.
Situația nu-i una de excepție. Este un fenomen, iar fenomenul, precum cunoaștem, pentru a fi neutralizat, urmează a fi mai întâi, studiat. Procedura nu necesită mare efort. O simplă comparație ar elucida obiectiv și echidistant o stare de lucruri, care-i surprinde chiar și pe cei afectați mai grav de indiferență. Unii judecători, procurori și alți funcționari din domeniul justiției, dintre cei cu drept de decizie, se tot plâng că salariile mici le încurcă să desfășoare o activitate eficientă. Astfel, practic, ei recunosc că veniturile lor sunt egale cu cele a majorității funcționarilor de stat, adică ale celor care împart salariu, astfel ca să le ajungă până la sfârșitul lunii. De unde atunci, acești mulți la număr, slujitori ai Femidei, au în proprietate case și apartamente de lux, mașini moderne, terenuri agricole de sute de hectare, conturi astronomice în bănci și alte atribuții ale nivelului înalt de viață? I-a întrebat cineva, dintre cei cu responsabilități pentru lupta cu corupție, pe acești ”aristocrați” apăruți pe loc gol, de unde au acumulat ei aceste averi imense?
… Avem și structuri de luptă cu corupția și structuri de supraveghere a celor care luptă cu această meteahnă. Și unii și alții tot raportează despre acțiuni întreprinse și despre rezultatele obținute. Uneori aceste rezultate, inspiră, parcă și o anumită doză de speranță. Dar, privită în ansamblu, situația rămâne a fi una complicată. Banul domină și banul dictează! Probabil, așa va fi, până când vom conștientiza adevăratul pericol al viciului, iar în lupta cu corupția, nu va fi implicată întreaga societate, așa cum se procedează în țările cu un avansat grad de adevărată democrație.
Constantin Rotaru
