Dincolo de grijile cotidiene, pe care le avem tot mai multe la număr și tot mai complicate, ne rămâne totuși timp și pentru a reflecta (mă refer la oamenii cu capacitatea de gândire lucidă) asupra prezentului și viitorului aceastei bucăți de pământ pre nume de Republica Moldova.
Cât privește trecutul nu prea îndepărtat și prezentul, putem constata doar, că realitatea ne demonstrează că o clasă politică din orice țară, se formează anevoios și durează în timp. Noi, ca stat suveran și ndependent, avem o biografie relativ scurtă. Poate din această cauză n-am avut parte de niște guvernări eficiente, cu viziuni clare asupra dezvoltării statului. Majoritatea diriguitorilor, doar cu unele excepții, au fost preocupați mai mult de propriul viitor și bunăstare. Cunoaștem acest adevăr și, sincer vorbind, nici nu prea am poftă să-mi amintesc de trădare de țară și de corupții, care au înflorit pe parcursul anilor care s-au scurs de la proclamarea independenței.
Ca pe majoritatea concetățenilor, mă preocupă mai mult viitorul apropiat și cel de perspectivă, fiindcă perioada istorică pe care o parcurgem, este una mult prea complicată, legile internaționale fiind sfidate chiar de cei, care au angajamentul de supraveghere a respectării lor. În aceste condiții, este mult prea important, ca la noi, la cel mai înalt nivel să fie luate niște hotărâri chibzuite, de mare responsabilitate. Evident, că nu voi veni acum cu careva recomandări sau propuneri, doar că vreau să atenționez asupra fenomenului, care ne complică mult luarea de decizii la nivel național.
O simplă radiografie a societății noastre, ne convinge fără mare efort, că avem de fapt, trei tendințe și viziuni asupra ceea ce numim noi „ziua de mâine”. Unii concetățeni de ai noștri, numiți și nostalgici, țin cu tot dinadinsul la trecutul sovietic și nici de cum nu vor să renunțe la convingirile perimate de apropiere de fostul imperiu sovietic. Pentru ei nu contează nici argumentul că, de fapt, imperiul de altă dată nu există, că în urma războiului declanșat împotriva Ucrainei, Rusia este condamnată de toate statele civilizate și că blocajul economic a redus mult din potențialul acestei țări. Și în aceste condiții, ei militează pentru revenirea la trecut, la „lagărul socialist” și la apropierea de Rusia!? Cu an ce trece, numărul adepților revenirii la imperiu scade și, probabil, cu timpul, influența lor va fi una nesemnificativă.
Cea de a doua tendință, care devine tot mai vizibilă, este cea a adepților reunirii țării. La începuturi, această mișcare, era una timidă, iar cu timpul, odată cu amplificarea relațiilor dintre cele două maluri de Prut, devine tot mai puternică, ideea fiind împărtășită de aproape 40 la sută din populația țării. Sunt cei, care cunosc istoria, țin la relații de neam și nu-și imaginează o altă cale de dezvoltare pentru această bucată de pământ, decât împreună cu România. Grupul de adepți ai reunirii este completat și de proeuropenii, care sunt conștienți de faptul că unirea ar fi soluția cea mai sigură a accesului nostru în Uniunea Europeană.
A treia tendință, este împărtășită de asemenea de un alt grup numeros de concetățeni de ai noștri, – sunt cei, care se află încă în expectativă. Este vorba de concetățenii noștri, care au înțeles că nu putem avea un viitor cu revenirea la trecut. Dar tot ei, nu se prea grăbesc să accepte ideia unirii, pledând pentru independență și integrare în UE. Este o poziție motivată mai mult de precauție și de frica de decizii prompte. Are și această părere dreptul la existență. Mai mult chiar, în condițiile extrem de complicate ale conjucturii politice internaționale, această poziție ar fi una în stare să schimbe lucrurile, doar că nu știm în ce direcție.
Așadar, incertitudinea continue să domine. Până când? Poate anume din aceste considerente, președinta țării a ținut să expună propra viziune: „Reunificarea R. Moldova cu România ar putea accelera aderarea țării noastre la Uniunea Europeană. O asemenea decizie, precum avea să specifice Maia Sandu, trebuie luată de majoritatea cetățenilor”.
Constantin Rotaru
