„Suveranitatea” este o noțiune de Drept Constituțional și, totodată, de Drept Internațional Public.
În litera și spiritul său, Suveranitatea semnifică: a) supremație, b) independență. Anume în această calitate suveranitatea aparține poporului, iar instituțiile statului primesc legitimitate doar prin voința liber exprimată a poporului, de unde și formula juridică imperativă: „Suveranitatea națională aparține poporului”. Respectiv, poporul își exercită suveranitatea independent atât pe teritoriul statului cât și pe plan internațional.
Aceste calități, adică de supremație și independență, sunt caracteristice statului – instituție politico-juridică de Drept Constituțional și de Drept Internațional Public.
Însă, atât poporul cât și Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, creată prin secesiune, în urma ocupației și apoi anexării a Teritoriului Basarabiei românești cât și de subjugare a locuitorilor ei nu se încadrau în parametrii expuși supra, ci doar centrului – Moscovei.
Dat fiind natura ființei umane, a comunității umane spre libertate și independență, chiar în condițiile lagărului sovietic, cetățenii Republicii Moldova și-au exprimat liber, prin votul din Februarie – Martie 1990, practic, în unanimitate, dorința de suveranitate și libertate.
Pe această cale, Deputații poporului în plină unitate și răspundere în fața Poporului au trecut la exercitarea suveranității naționale. Astfel, la 27 Aprilie 1990, Parlamentul, prin Lege constituțională a declarat și legiferat Tricolorul Național, Drapelul oficial.
Apoi, Deputații Poporului, la 23 Iunie 1990 au adoptat, prin Hotărârea Parlamentului, „Declarația de Suveranitate”, act cu forță juridică supremă.
Nucleul Declarației este cuprins în art. 2, în conformitate cu care: „Izvorul și purtătorul suveranității este poporul. Suveranitatea este exercitată în interesul întregului popor de către organul reprezentativ suprem al puterii de stat al republicii”.
Iar pe plan independent, în cadrul Uniunii Sovietice, art. 5 a stabilit: „Plenitudinea puterii RSSM în rezolvarea tuturor problemelor vieții de stat și obștești: supremația Constituției și a legilor RSS Moldovenești pe întreg teritoriul ei. Legile și alte acte normative unionale acționează în Moldova numai după ratificarea (confirmarea) lor de către Sovietul Suprem al Republicii, iar cele în vigoare ce contravin suveranității Moldovei se suspendă”.
Declarația Suveranității a intrat în vigoare, adică a început să producă efecte juridice de la ora adoptării. Ca rezultat, în această zi Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ suprem, și-a exercitat funcția și a adoptat „Avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune și a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum și a consecințelor lor pentru Basarabia și Bucovina de Nord, ca fiind nul și neavenit ab initio”.
Semnificația și rolul juridico-politic al Declarației, precum și a Avizului respectiv, și-au găsit confirmarea în textul Declarației de Independență din 27 august 1991. Aceste acte, prin unitatea lor organică și naturală constituie fundamentul juridic pentru reîntregirea Neamului Românesc în cadrul statului Natural România și, deci, lichidarea consecințelor tragice ale Pactului Ribbentrop–Molotov pentru întreaga Națiune română.
Trăiască Neamul nostru Românesc reîntregit în cadrul natural, legal și legitim al Statului Român.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
Alexandru ARSENI,
profesor universitar,
doctor habilitat în drept constituțional
Președintele AO „Parlamentul Independenței”
