Rezervația peisagistică „Codrii Tigheci”este una din ariile naturale protejate de stat. Se întinde pe o suprafață de peste 2500 ha, între satele Cociulia, Capaclia și Lărguța, ocolul silvic Cociulia, raionul Cantemir. Peisajul poate fi descris ca: pădure naturală de tipul codrilor pe cumpăna apelor și versanți abrupți, cu stejar pedunculat, gorun, carpen, frasin, tei, cireș sorbul, scoruș ș.a.
În Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir remarca că “Codrii Tigheci sunt atât de denși, încât ei nu puteau fi traversați decât de cei care cunoșteau bine drumurile și cărările. Legenda spune că în acești codri a crescut Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare”. Aflat la marginea Ţării de Jos, la „hotarul Tătarilor de Bugeac”, Codrul Tigheciului era „pieptul Moldovei cel mai tare între Prut și între Basarabia”, refugiu în faţa tuturor hoardelor care ne-au vrut ţara. Aici se adunau chighecenii din bordeiele lor medievale și apărau cu dârzenie codrul lor nepreţuit și darurile oferite de acesta. De atunci, din negura vremurilor, Codrii Tigheciului au reprezentat un refugiu spiritual și cultural, o resursă economică de invidiat, un bastion natural ce a rămas în picioare și a continuat să se regenereze până în zilele noastre. O frumuseţe pură și autentică, un leagăn al istoriei.
În aceeași lucrare monumentală a marelui nostru cărturar (Descriptio Moldaviae), care este, de bună seamă “un omagiu adus plaiului natal, un imn de dragoste înălţat râurilor, munţilor şi codrilor Moldovei, obiceiurilor străvechi, pământului şi mitologiei poporului roman”, citim că “locuitorii Ţării de Jos aveau și un codru, primitor în vremuri de restriște și darnic cu copiii săi. Este pentru moldoveni apărarea cea mai tare împotriva sciţilor, cari de multeori l-a năpădit, dar nici odată nu l-a avut. Și măcar că copacii întru dânsul sunt foarte înalţi, dar stau foarte deși unul de altul, încât nici pedestrași nu poate să străbată printr-însul, afară numai pe poteci, care sunt știute numai de locuitori” – scria Dimitrie Cantemir, al cărui tată, Constantin Cantemir, stăpânea odinioară aceste pământuri. Pe o hartă din 1785, tipărită în Nürnberg, Codrii Tigheci erau documentați ca fiind cu mult mai mari decât în prezent: pădurea mărginea la nord cu râul Strâmba, la vest cu râul Prut, iar la sud cu Stepa Bugeacului. Inginerul D. Stănescu indica, pe o hartă din 1869, că pădurea continua la sud înconjurând satele Slobozia, Colibași, Brânza și Văleni, atingând malurile Dunării la Giurgiulești.
După cum ne-a relatat șeful ocolului silvic Cociulia, Dumitru Sava, pe teritoriul rezervației “Codrii Tigheci” se întâlnesc 9 specii de plante rare incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Este vorba de diferite specii de plante: albăstrița, dumbrăvița purpurie, căpșunița roșie, ghiocelul, bujorul străin ș.a., unele dintre care sunt înscrise în Cartea Roșie, fiind pe cale de dispariție: ghiocelul, căpșunița roșie și bujorul străin. Există și arbori pe care rar îi întâlnim – stejarul pufos, scumpia și altele. Pădurea se întinde pe versanți abrupți de tipul codrilor. Pe teritoriul ei se găsește cel mai înalt punct din partea de sud a Moldovei(301 metri deasupra nivelului mării-n.n.). Predomină gorunul și carpenul, cu un amestec neînsemnat de tei, frasin, arțar și jugastru. Rezervația include, în zona de sud, o pădure bine păstrată de stejar pedunculat cu amestec de stejar pufos. Prin poieni se întâlnesc mezofite, multe plante rare tipice zonei balcano-mediteraneene –rușcuța, brăndușa, albăstrița Angelescu, ghiocelul, dedițelul negriscent, celnușa gălburie etc. Aici, povestește Dumitru Sava, a existat și o mănăstire cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În Codrii Tigheciului puteți să poposiți și să admirați Fântâna Zânelor, o fântână ce a rămas acolo de când era Mănăstirea. O altă relicvă istorică a fost descoperită, în toamna anului 2012, la periferia sudică a masivului Codrilor Tigheciului, mai la nord de satul Haragâș, raionul Cantemir: pe locul unei așezări medievale târzii cu mai multe nivele de locuire, a fost găsit întâmplător un vârf de steag medieval în formă de cruce, păstrat în prezent într-o colecţie particulară din Chișinău. Această piesă, conservată în stare bună până la data descoperirii, era din fier forjat, iar forma și aspectul ei i-a făcut pe arheologi să dateze acest vestigiu epocii medievale, în jurul secolelor 17-18, atribuindu-l forţelor armate autohtone moldovenești concentrate în acest loc strategic. Deși piesa în sine nu este spectaculoasă, ea are o importanţă deosebită în sens simbolic: marca virtual spaţiul creștin în opoziţie cu cel necreștin și invoca graţia divină asupra purtătorilor de drapele, fie că erau militari, ecleziaști sau civili, atunci când porneau la război. Amplasată într-o regiune aspră, vitregită de istorie și de natură, zona Tigheciului a cunoscut frecvent intemperii și nevoi, de la secete până la invazii. Temuţii Codri de altă dată, în ale cărui luminișuri își găseau ţăranii și pustnicii refugiu, și-au restrâns suprafaţa și s-au fragmentat în pădurici plantate cu salcâmi. Insular, călătorul mai găsește umbra răcoroasă și primitoare a stejarului și a gorunului, iar undeva în mijlocul codrului se înalţă câțiva stejar bătrâni cu vârsta de 300-400 de ani. Primăvara, când frunzele șovăiesc să se desfacă, pe poteci ascunse înflorește dediţelul, rușcuţa de primăvară, laleaua pestriţă, brândușa, ghiocelul comun, ghiocelul cu frunzele îndoite (specie mai rară decât ghiocelul comun, fiind întâlnită doar în Codrii Tigheciului-n.n.). Interlocutorul meu, Dumitru Sava, continuă să ne impresioneze cu descrierea Rezervației “Codrii Tigheci”, demonstrându-ne, cu mândrie stejarii seculari, vegetația bogată și atitudinea grijulie față de flora și fauna plaiului a lucrătorilor forestieri, care au făcut din codrii Tigheci una dintre cele mai frumoase zone peisajistice și turistice din țară, incluse în lista monumentelor naturii ocrotite de stat.“Ștafeta” este preluată de pădurarul Tudor Sandu din satul Capaclia, care a mers pe urmele tatălui său în alegerea profesiei, îndrăgind codrul pentru toată viața. El poate vorbi despre păduri, despre Codrii Tigheci ore în șir, în special despre cele mai frumoase zone ale rezervației peisagistice. „Iată aici, în parcela 26, avem arbore de stejar în vârsta de peste 400 de ani, cel mai bătrân din codrii Tigheci la moment. Avem alături un sector de salcâneț, cam 5-6 hectare, care “s-a ridicat” în doar 2 ani după tăiere”, susține Tudor Sandu.
… Plină de istorie, rezervația „Codrii Tigheci”, așteaptă să fie descoperită, promovată, or, acest pământ păstrează multe valori spirituale și merită să devină un Parc Național.
Ion Domenco
