Istoricul locului și al Cimitirului de Onoare al ostașilor români Țiganca, Cantemir, a fost, decenii la rând, acoperit de pâclă, de negura uitării, deși are o importanță, valoare și semnificație aparte pentru destinul istoric al românilor de pretutindeni. Acest loc de odihnă veșnică a eroilor de la Țiganca(aici sunt înhumate osemintele a 1020 de militari români căzuți la datorie în vara lui 1941-n.n.), a fost și o lacrimă tristă de tot, o umbră de dezonoare, încheind, practic, o densă pagină de istorie. Cu referire la acest loc de glorie a Neamului Românesc, Înalt Preasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, originar din Țiganca, ne-a mărturisit următoarele: ”Noi, copiii acelor ani de restriște de după război, cunoaștem din povestirile părinților și buneilor, sătenilor că, în contextul creșterii pierderilor în luptele de la Capul de Pod Țiganca, din perioada 22 iunie-19 iulie 1941, autoritățile militare române au fost nevoite să constituie cimitire de campanie, cel mai des-în interiorul sau în apropierea cimitirelor parohiale din localități. In timpul luptelor, la marginea de nord a satului Țiganca a fost edificat un cimitir de campanie, în care au fost înhumați militarii căzuți pentru cucerirea Dealului Epureni și a altor obiective importante din zonă. Luptele au fost atât de crâncene, încât, după cum spuneau martorii, apa Prutului era roşie de sânge, iar la mici distanţe, în râu se formaseră poduri din trupurile ostaşilor împuşcaţi de sovietici, adevăr fixat şi într-un cântec popular: „Pe cea vale, la Țiganca, / Curgea sângele ca apa / Cu căruţa căram morţii / Când plângeam, plângeam cu toţii”. Localnicii, martori ai acelui măcel sângeros povesteau că ostașii români împușcați au fost puși în substraturi, în 9 gropi comune. Încă din 1941 în acel loc a fost ridicată o Troiță. După venirea, în 1944, a sovieticilor, autoritățile “au netezit” locul unde au fost îngropați eroii români și au ridicat acolo…o fermă de porci, mai apoi – o stână de oi (!)… Cu regret, ceea ce nu a reușit să distrugă natura în primii ani de existență a cimitirului, au făcut…oamenii fără suflet și credință, mai exact bolșevicii(!). În primăvara lui 44, când acțiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început procesul sistematic de dezafectare a cimitirului:cele 120 cruci din beton instalate de către Așezământul Național „Regina Maria” în cimitir, au fost scoase și folosite la fundația unui deposit. În 1996, după o ploaie mare, osemintele militarilor îngropați au fost mânate de apă în vale. Martorii acelei priveliști înspăimântătoare au fost cuprinși de groază, de revoltă pentru păcatul celor care și-au pierdut cugetul și simțul omenesc, creștinesc… …Cine a vizitat Cimitirul de Onoare al Eroilor Români, a putut observa și admira monumentala clopotință (cu o înălțime de 34 metri (!) ce se înalță, falnic, la intrarea în complexul monahal – Mănăstirea Eroilor Neamului Românesc, cu frumoasa Biserică cu Hramul Înălțarea Domnului și a Sfântului Voievod Ștefan, unde slujesc fără contenire Părintele Protosinghel Serafim Codați, egumenul Mănăstirii, cu doi preoți și doi ierodiaconi. Sunetul clopotelor sfințite, de Florii, de către PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, se aude la 15 km depărtare (pe ambele maluri de Prut), amintindu-le tuturor creștinilor despre neuitarea noastră față de eroii ce s-au jertfit pentru reîntregirea neamului, pentru libertate și credință. Merită admirație pioasa recunoștință a localnicilor adusă eroilor ce s-au jertfit pentru dezrobirea ținutului: aici au loc liturghii, slujbe de pomenire, ceremonii de comemorare a martirilor neamului. (La fel și la Parcela Eroilor din Cania vin vârstinici, tineri și copii, însoțiți de pedagogii gimnaziului, unde își au somnul de veci 938 de militari30; vin cu jerbe și flori, le aştern pe mormintele eroilor-n.n.) …Tradițional, de cca trei decenii, participanții la ceremoniile de pomenire a eroilor, depun jerbe și flori la mormintele eroilor români căzuți în vara anului 1941 în luptele de pe Capul de pod Țiganca.Tineri și maturi, elevi și studenți din diferite colțuri ale Basarabiei și României vin încoace cu florile recunoștinței, cu cântece și versuri patriotice; deși s-a scurs atâția ani, mulți urmași ai eroilor găsesc numele buneilor inscrustate pe lespezile de granit…Marele Nicolae Iorga spunea că „Orice neam este etern prin cultul eroilor”. Nu cred să fie pe lume popor care să nu-și cinstească înaintașii, cu atât mai mult cu cât trecutul neamului românesc este o îngemănare de lacrimi și durere, de glas de rugăciune și fum de tămâie spre pomenire, de nădejde și așteptare. Iar noi, urmașii eroilor, avem sfânta datorie nu doar de a ne bucura de pace și libertate, dar și, mai ales, să luăm aminte la pilda lor a viețuirii și dăinuirii. Eroii adevărați, puținii veterani de război, care au mai rămas printre noi, de regulă, sunt tăcuți, smeriți, dar anume ei au pus temelia pentru viitor. Iar dacă de-a lungul anilor mulți și-au plecat frunțile făcându-se țărână din țărâna strămoșilor lor, nicicând să nu-i dăm uitării. Așa e creștinește, așa ne-au îndemnat și sfătuit strămoșii. Din păcate, ne aflăm în situația în care unii ignoră sau neagă adevărul, îl trec sub tăcere pentru favoruri efemere, trădând jertfa tuturor celor care au murit pentru patrie, credință și neam. Or, spunea la sfârșitul unei slujbe la Țiganca PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, “conștiința ne spune că trebuie să ne apărăm demnitatea, așa cum o fac toate națiunile. De aceea, Vă îndemn la neuitarea istoriei neamului, a mamelor care și-au pierdut fiii, a soțiilor care și-au pierdut soții, la toți cei care și-au pierdut frații, dar mai ales a celor rămași orfani…Să nu uităm că jertfa eroilor ne ajută să trăim și să păstrăm libertatea și să afirmăm valorile pentru care ei au murit. Ei au crezut în libertate și cu demnitate din țărână ne cheamă să fim demni și responsabili pentru pacea și armonia din lume și pentru un viitor mai bun”.
Începând cu 2006, în fiece an, cu ocazia Zilei veteranilor de război, Zilei Eroilor, Zilei Armatei Române, oficialități de pe ambele maluri de Prut, reprezentanți ai cultelor, locuitori ai raionului Cantemir, ai raioanelor învecinate participă la ceremonialul religios şi militar, sub acordurile „Imnului Eroilor”, depun flori ale recunoştinţei, aprind lumânări la mormintele eroilor. Iar ajunși acasă, se conduc după pildele poetului Nichita Stănescu, în poezia „Nu-l uitaţi!”: Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,/Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă/ Ca şi cum ar fi viu între noi,/Ca şi cum s-ar fi întors acasă./Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,/Strigaţi-l din când în când pe nume,/Ca şi cum el ar fi viu printre noi/ Şi-atunci el va surâde în lume.
Ion Domenco
