Se pare că omenirea n-a tras concluziile corecte de pe urma celor două războaie mondiale din secolul trecut și se îndreaptă acum spre un alt, și mai groaznic dezastru de proporții. Aceasta-i trista realitate, iar începutul vremurilor de restriște a fost pus acum mai bine de doi ani, de conducătorul de la Kremlin, care, cu orice preț vrea ca numele lui să fie înscris în istorie ca al personajului, care a reușit să păstreze sau să refacă imperiul de altă dată.
Fiindcă se conduce de zicala, conform căreia scopul scuză mijloacele, armata acestuia, fără milă și raționament uman, nimicește populația, orașele și satele din țara vecină. Analiștii spun că nici în cel de al doilea război mondial nemții n-au cauzat atâtea daune celor mai mari orașe ucrainene, Kiev și Harkov, cât au pricinuit rușii în actualul război cu bombardările lor barbare. Poporul din țara vecină trece printr-un adevărat calvar. Pierderile umane, distrugerea caselor, a infrastructurii și a obiectivelor economice durează în timp, iar atrocitățile pare să nu aibă sfârșit.
Unica soluție de stopare a agresiunii este unificarea eforturilor statelor civilizate în ajutorul acordat Ucrainei. În vorbe există această coeziune și intenție de susținere. În fapte, nu prea. Cuprinși de moleșeala vieții îndestulate, cei din Occident, în bună parte, mai speră că furtuna-i va ocoli și că starea de lucruri, încetul cu încetul, va fi readusă la normalitate prin tratative și cedări. Nu știu cât de întemeiată este această dorință a celor deprinși cu binele, dar la moment, comportamentul agresorului nu denotă nici cea mai mică intenție de a se opri. Dimpotrivă, tot mai evidentă este tendința spre escaladarea războiului.
Cu mare părere de rău, dar această extindere a conflictului armat, care pare să nu aibă sfârșit, o resimțim în primul rând noi, cei, care ne aflăm în imediata vecinătate cu Ucraina. O resimțim nu doar prin valurile de refugiați, prin diminuarea activităților economice, prin scăderea nivelului de viață, prin șuvoiul de informații deranjante, prin alte multe fenomenele negative, dar și prin activizarea coloanei a cincea, care se comportă tot mai obraznic, având o finanțare consistentă din partea patronilor de la Moscova.
La ce să ne așteptăm în cel mai apropiat viitor? Întrebarea este una retorică, fiindcă nu știu, dacă cunoaște cineva răspunsul corect. Cert e că până la urmă, binele va învinge. Dar până atunci, noi, cei care suntem parte a populației locale, urmează să avem o poziție corectă: să conștientizăm gravitatea situației, să nu ne lăsăm provocați de cei, care numai bine nu ne doresc, să mai lăsăm din orgoliile și ambițiile politice și să susținem acțiunile guvernării în aspect de apropiere de Uniunea Europeană, aceasta fiind unica noastră speranță la o viață decentă pe care ne o dorim nouă și viitoarelor generații.
Constantin Rotaru
