Printre fermierii pe care-i cunosc, mulți la număr, în majoritate buni gospodari, permanent preocupați de griji cotidiene, există și un personaj, care parcă-i și el, în activitate permanentă și parcă vrea și chiar întreprinde câte ceva, dar, până la urmă tot cu rezultatul negativ se alege. Nu înțelegeam care-i cauza, ca până la urmă, după ce am luat cunoștință mai îndeaproape de acțiunile acestuia, să găsesc, totuși „cheia insuccesului”. „Eroul” nostru, începea și se implica în diferite și multe proiecte și lucrări, dar… nu le ducea până la capăt. O sumedenie de începuturi, chiar dintre cele cu perspectivă, sunt lăsate baltă, generând doar pierderi enorme. Consecvența în afaceri, acea consecvență care, de fapt, se află la baza reușitelor în economie, „gospodarului” nostru îi lipsește cu desăvârșire.
Cam în aceiași ipostază, dacă e să recurgem la comparație, se află Ministerul Agriculturii. Luate în ansamblu, politicile ministerului sunt corecte. Cine, spre exemplu, ar fi împotriva afirmației ministrului, repetate, de altfel cu mai multe ocazii, că agricultorii au nevoie de o susținere mai consistentă din partea statului? Vorba-i de subvenționarea agenților economici din agricultură conform suprafețelor îngrijite, la hectarul de teren arabil sau de plantații de viii și livezi. Soluția-i cunoscută și aplicată în toate țările civilizate. În acest sens, încă acum câțiva ani și Ministerul de resort a elaborat o lege. Ea a fost discutată și chiar aprobată de Parlament în prima lectură. Au mai trecut câțiva ani, ca să constatăm acum că proiectul respectiv este, pur și simplu, dat uitării.
Un alt început bun, a fost cel de a impune rețelele locale de comerț, să vândă, obligatoriu, și din produsele agricole locale. Astfel, cel puțin parțial, putea fi soluționată problema comercializării fructelor, legumelor, altor produse autohtone cultivate pe meleagurile noastre. La început, parcă s-a întreprins câte ceva în acest sens, ca apoi, toată lumea (în afară de producători) să uite de această prevedere. Tot în sens de extindere a pieței internaționale pentru produsele moldovenești, ambasadele și consulatele din străinătate urmau să-i ajute pe agenții noștri economici în identificarea partenerilor străini. Nu știu dacă s-a întreprins ceva în direcția respectivă, dar nu-mi amintesc să fi prezentat cineva vre-un raport oficial în această privință.
De altfel, fenomenul „gospodarului”, care ignorează cele mai elementare cerințe ale relațiilor economice normale, este destul de vizibil și pronunțat în modalitatea de compensare a pierderilor cauzate de seceta din vara anilor 2022-23. Doar, după protestele fermierilor, adică peste luni și luni de zile, s-a început recuperarea parțială a pierderilor și nici până în prezent procesul n-a fost finalizat. O tergiversare uimitoare (de peste un an de zile!) s-a produs și cu repartizarea celor 4 mii de tone de motorină donate agricultorilor noștri de guvernul României.
Constatăm deci, că în mecanismul de dirijare și de susținere a agriculturii se întâmplă lucruri descurajatoare, chiar inexplicabile, pe alocuri. Cu părere de rău, dar atitudinea nepăsătoare față de nevoile fermierilor, este manifestată anume de către unii dintre cei, care conform atribuțiilor de serviciu, sunt responsabili direct de soluționarea problemelor. În aceste condiții, probabil că numai o intervenție fundamentală, cu transformări de esență, ar putea schimba actuala stare de lucruri, pentru ca apoi, treptat, situația să fie, totuși, readusă la normalitate.
Constantin Rotaru
