Cu o pricepere, hărnicie (şi, poate, chiar eu unul aş indrăzni să
afirm), şi o intuiţie clădită de atâtea şi atâtea generaţii de plugari semănate de vânturile istoriei şi pe aceste pământuri din preajma Nistrului, Vasile Belous e unul dintre acei oşteni de pace cărora le-a fost hărăzit să stea pavăză şi ajutor rodului ţarinilor despre care deja am pomenit.
Reamintim cu o sinceră satisfacţie cititorilor noştri că domnul Belous de ani buni e directorul SRL „Vagadi” – un agent economic din Alcedarul Şoldăneştilor, bine plasat, să zicem aşa, in topul antreprenorilor rurali din intregul raion. Şi o spunem
din capul locului – această poziţie onorabilă se datorează nu unor parametri tehnologici, ci in primul şi primul rând capacităţilor şi aptitudinilor manageriale ale acestui gospodar (care, printre altele fiind spus, anterior patru decenii la rând a condus cu pricepere gospodăria agricolă din localitate). La ziua de azi, agentul
economic in cauză gestionează 800 de hectare de terenuri agricole, inclusiv 50 de hectare de livadă de măr, o pepinieră, având peste 50 de angajaţi, un parc de tehnică agricolă
modernă, un depozit recent dat in exploatare, cu o capacitate de 2.500 tone etc. In actualul sezon agricol in grija colectivului au fost 206 hectare de grâu (recolta medie fiind de circa 3 tone de boabe); 220 – de floarea soarelui; 240 – de porumb. De prisos lucru, credem, să comentăm cum se dovedeşte a fi actualul sezon agricol – din păcate, dificil, nici pe departe pe potriva
investiţiilor şi muncii depuse de producătorii agricoli. Astfel, la Alcedar plantaţiile de porumb sunt definitiv compromise de secetă; se zbat in aşteptarea unor ploi salvatoare şi hectarele de floarea soarelui…
– Insă n-am vrea ca un cineva citind cele de mai sus, să creadă că noi aici, la Alcedar, suntem descurajaţi, că lăsăm mâinile in jos, a ţinut să specifi ce pe parcursul discuţiilor noastre domnul Belous. Deprinşi şi căliţi de secole de atâtea greutăţi, le vom invinge şi pe cele de azi şi nu e in obiceiul ţăranului nostru să se
dea bătut cu una, cu două.
***
Dar, pe lângă toate celelalte teme de discuţie, una s-a dovedit a
fi cea mai actuală, cea mai aprinsă. Da, desigur, e vorba despre necesitatea imperioasă de a aplica sistemele de irigaţie, revitalizându-ne in continuare pe cele de altădată şi construind altele noi.
La „Vagadi” SRL parţial problema in cauză e soluţionată, o bună
parte din terenurile agricole fiind irigate datorită cuplării sistemului existent reabilitat la staţia de pompare de lângă satul Tarasova, construită incă pe timpurile de odinioară.
– Dar şi capacităţile ei, şi debitul de apă permit exploatarea mult
mai eficientă, in cazul unor investiţii majore, a unui eventual sistem de irigare ce ar permite ca vlaga dătătoare de viaţă să readucă in circuitul agricol normal sute şi sute de hectare de terenuri agricole, azi lăsate de izbelişte, nu-şi ascunde necazul
domnul Belous. La ziua de azi numai ii satul nostru mai bine de o
sută de hectare de terenuri agricole rămân nelucrate. Cu siguranţă, in câţiva ani investiţiile s-ar recupera, pe această cale agricultura din zonă cunoscând o nouă etapă de dezvoltare.
Or, şi practica anilor de la urmă, şi prognozele experţilor şi specialiştilor din domeniu ne indică o acutizare a secetelor care vor deveni tot mai frecvente şi mai indelungate. Şi atunci – noi ce aşteptăm? De exemplu, eu am fost şi in Grecia şi m-am convins că acolo pe fiecare teren cu destinaţie agricolă sunt instalate
sisteme de irigare. Cum atunci in aceeaşi Europă producătorii agricoli să nu obţină recolte de câteva ori ai mari ca la noi, in Moldova?
Spune o vorbă: „Dumnezeu dă, dar in traistă nu pune.”
Cu regret, acest adevăr e justificat şi in cazul la care m-am referit
mai sus.
Ilie BUJOR
