În timp ce o parte a Moldovei își face valiza pentru muncă în Italia sau Germania, o altă parte – mai vocală și mult mai bine îmbrăcată – își pregătește costumele scumpe pentru o călătorie cu tentă religioasă: pelerinajul spre Răsărit.
Drumul e lung. Se face cu avionul, în tăcere. Fără cruce la piept, dar cu agenda plină de „întâlniri strategice”. Ajunși la Moscova, acești politicieni de buzunar se închină nu la icoane, ci la simboluri: o poză cu o figură importantă, o masă lungă, o declarație protocolară. Ei nu caută lumină, ci sprijin. Ei merg cu speranța prinderii unui loc eligibil pe listă, a unei umbrele de protecție sau, măcar, a unui ordin de revenire în viața politică internă.
Această formă de „pelerinaj geopolitic” are reguli nescrise. La plecare, politicianul promite să apere interesele Moldovei. La Moscova, promite loialitate. Iar la întoarcere, declară că n-a promis nimic. De fapt, singura promisiune fermă este față de sine: „să nu rămân pe dinafară după alegeri”.
Pe plan intern, acești pelerini nu propun soluții. Propun nostalgii. Vorbesc despre „frăția popoarelor”, dar nu zic nimic despre tancuri. Evită cu grijă să rostească „Ucraina” sau „Crimeea”, dar repetă obsesiv „pace și neutralitate”. Nu pentru că le-ar înțelege, ci pentru că sună bine în urechile celor de acasă – aceia care încă mai cred că se poate trăi bine între două lumi fără să alegi niciuna.
Politicienii aceștia nu merg la Moscova pentru Moldova. Merg pentru ei. Pentru salvarea propriei cariere, pentru protecție, pentru garanții. Moscova a devenit pentru unii dintre ei nu capitala unei alte țări, ci ultima speranță de a rămâne cineva în țara lor.
În loc să-și înalțe discursul pe probleme reale – educație, sănătate, economie, corupție – ei preferă să-și înalțe privirea spre Kremlin. În loc să convingă cetățenii, caută să convingă „centru”. Un centru care, deși nu le garantează nimic, le oferă iluzia sprijinului și bucuria de a fi băgați în seamă măcar o oră.
Iar noi, alegătorii, trebuie să ne întrebăm:
de ce atâția politicieni moldoveni merg la Moscova înainte să ajungă la oameni?
Pentru că știu că votul vostru trebuie câștigat, dar susținerea lor vine din altă parte. Și nu întotdeauna din direcția corectă.
Într-o lume în care drumurile se deschid spre Vest, unii se încăpățânează să bată drumul spre Est, ca într-un ritual fără sfârșit.
Dar pelerinajul acesta nu ne duce mai aproape de lumină. Ne duce mai aproape de umbră.
Iar într-o democrație sănătoasă, nu Moscova stabilește viitorul Moldovei. Îl stabilește votul. Al nostru. Al celor care au rămas aici nu pentru promisiuni, ci pentru speranță.
Ana Radu
