Vânzoleala în jurul asumării de răspundere a guvernului pentru patru proiecte de legi durează de aproape o lună.
Cei mai neiniţiaţi dintre concetăţenii noştri se întreabă, de ce se face atâta zarvă în jurul acestui subiect. Doar sunt absolut normale şi necesare propunerile care se conţin în documentele respective: de creştere a salariilor pentru medici, şi de majorare a pensiilor pentru bătrânii, care nu mai pot exista cu acele mici îndemnizaţii primite de la stat. Au nevoie de susţinere şi agricultorii, care au pierderi enorme de pe urma secetei şi a inundaţiilor.
Cei, care urmăresc mai îndeaproape evoluţia evenimentelor de pe scena politică de la noi şi sunt mai bine documentaţi în ale parlamentarismului, se întreabă şi ei: de ce guvernul şi-a asumat răspunderea, dacă există o cale legală mult mai simplă: să vină în Parlament cu propuneri de rectificare a bugetului, căci în fond asta-i esenţa documentelor discutate? Putea lesne să procedeze astfel, fiindcă nici opoziţia parlamentară, de care „fuge” guvernul, asumându-şi responsabilitatea, nu este împotriva majorărilor. Din contra, deputaţii consideră că salariile medicilor trebuie mărite nu cu 30 la sută, dar cu 100 de procente şi că acest lucru urma să fie operat încă din martie, dar nu din septembrie (mai aproape de alegeri), cum prevede proiectul propus de guvernare. În opinia deputaţilor din opoziţie şi agricultorii urmează să fie ajutaţi de urgenţă, în acest scop fiind alocate nu 100 de milioane, dar cel puţin 500 de milioane de lei.
Până la urmă, dezbaterile din legislativ au fost ocolite. Fără răspuns au rămas mai multe întrebări, care derivă din „asumarea de răspundere”.
Era normal, să aflăm în primul rând care ar fi sursa de venituri pentru majorările propuse de salarii şi pensii, dat fiind că la moment, deficitul de buget se apropie de suma catastrofală de 20 de miliarde de lei?
Am fi curioşi să ştim de unde va lua bani guvernul pentru aceste majorări, dacă, doar acum două luni, premierul declara că nu mai sunt bani în buget pentru plata salariilor şi pensiilor.
Era bine să ne documentăm din prima sursă şi despre situaţia economică reală din ţară, dat fiind urmările dezastruoase ale pandemiei şi a situaţiei extrem de complicate din agricultură. Or, fără activitate economică viguroasă şi fără exporturi de produse agricole, bugetul este lipsit de principala sursă de venituri. Iar dacă în vistierie nu-s bani, din ce surse vor fi achitate plăţile preconizate?
Prin urmare, ne aşteptam ca guvernul să vină în parlament cu un program argumentat, echilibrat şi bine fundamentat de soluţii, pentru că într-o situaţie economică şi financiară mai complicată nu ne-am aflat de ani buni. Poate că într-un dialog constructiv se identificau şi sursele necesare pentru susţinerea medicilor, a agricultorilor şi a pensionarilor?
Nu s-au îndreptăţit aşteptările. Nu s-a produs nici un dialog, nu cunoaştem nici care ar fi soluţiile de ieşire din criză şi nici răspuns la cele mai stringente întrebări n-am aflat.
În schimb ne-am ales cu încă alte multe promisiuni de la guvernanţi, promisiuni de viaţă bună în viitor. Aşa, cum se face, tradiţional, în preajma alegerilor.
Constantin Rotaru
