Deși nu face față unui Președinte de țară să tot facă naveta în aceeași țară de 2-3 ori pe lună ani în șir, oricum ne-am deprins cu această manieră de a “conduce” statul independent Republica Moldova și chiar undeva în adâncul sufletului unii dintre noi, simplii cetățeni, nutream o mică speranță, poate că în urma acestei prietenii vom avea și careva foloase: pentru agricultori acces mai liber pe piața rusească, pentru consumatori prețuri mai mici la gaze… Speranțele au ars ca pe foc fiindcă, precum ni se comunică în mod triumfalist, prețurile vor scădea, dar… și în anul viitor vom plăti pentru gaze prețuri mult mai mari decât achită consumatorii din țările europene.
Care-i atunci rostul acestor vizite? Poate că relațiile călduroase și atitudinea exagerat de respectuoasă față de „fratele mai mare” îi vor face pe ruși să scoată armata din stânga Nistrului? Această problemă nici nu-i abordată de Dodon la Moscova. El, ca șef de stat și garant al independenței țării, nu prea dorește evacuarea armatei rusești, fiindcă n-o dorește Kremlinul.
Noi, cei de mai urmărim evoluția politică pe exterior, nici de cum nu putem pricepe, cum un Președinte de țară, cu neutralitatea proclamată în Constituție, nu pledează pentru evacuarea armatei străine de pe teritoriile care-i aparțin? Poate nu cunoaște că statutul de neutralitate nu prevede staționarea armatelor altor state?
Paradoxul cel mare e că președintele, care la Moscova nu face măcar o aluzie la evacuarea armatei rusești din Transnistria, atunci când se află în alte capitale, numai despre neutralitate discută. În cadrul recentei vizite la Bruxelles, subiectul neutralității a fost unul de bază pe agenda întâlnirilor cu responsabilii de la UE. Cu asta se începea discuția și cu asta se termina. Se crea uneori impresia că Uniunea Europeană este gata chiar de mâine să invadeze Republica Moldova și că Dodon a venit la Bruxelles să prevină agresiunea UE asupra Republicii Moldova, care are statut de neutralitate. Scenariul s-a repetat și la întrevederea cu șefii de la NATO. Și aici, președintele nostru tot repeta că Moldova-i țară neutră și că această neutralitate trebuie respectată. Abordarea a fost una originală și i-a cam lăsat nedumeriți pe oficialii europeni și pe cei de la NATO care, la sigur, nu planifică intervenție militară în Moldova și n-au înțeles de ce ar trebui să se discute la acest subiect, care n-are nimic comun cu realitatea și cu relațiile bilaterale.
Chiar și de la înalta tribună a Organizației Națiunilor Unite, în „celebrul” discurs, Dl Dodon iarăși a vorbit despre… neutralitate și nimic despre retragerea armatei rusești; ori neutralitatea presupune anume excluderea forțelor străine de pe teritoriul statului neutru. Atitudinea și abordarea „originală” a problemei i-a lăsat nedumeriți pe cei de l-au ascultat în direct, dar și pe unii dintre ai noștri cetățeni, care mai sperau că avem totuși un Președinte de țară, dar nu un reprezentant al intereselor altui stat.
P.S.
Activitatea febrilă a președintelui, un comportament la Moscova, altul la Bruxelles ar putea servi drept subiect de foileton cu o bună doză de umor. Așa ar fi, dacă n-ar fi vorba de Președintele țării, persoana care ne reprezintă și de care depinde mult imaginea țării.
