Și, totuși, am rezistat. Am scos ce-i drept, cu scârț, pe muchie de cuțit, un rezultat pozitiv la referendumul constituțional din 20 octombrie curent, asigurând astfel lansarea Republicii Moldova în procesul de integrare europeană și am înclinat balanța, am învins, la un scor confortabil, în alegerile prezidențiale. Maia Sandu și-a adjudecat un nou mandat de președinte al țării. S-a trecut, cum se spune în popor, de două hopuri în împrejurări deosebit de grele, în momente profund cruciale pentru accederea noastră în familia statelor civilizate și prospere de pe Bătrânul Continent. Este indiscutabil, o victorie certă, nu însă și una decisivă, smulsă în două bătălii înverșunate, teribile chiar, date într-un ansamblu de circumstanțe nocive și încercări hidoase de destabilizare a situației interne și corupere masivă a alegătorilor venite dinspre Răsărit. Mai avem însă încă un hop. Un obstacol mult mai dificil: alegerile parlamentare. Și ca să-l depășim și pe acesta cu multă fermitate și în deplină siguranță, în condițiile unei crize cronice de timp, partidul de guvernământ trebuie sa coalizeze toate forțele sănătoase și să ridice încă de pe acum un zid de netrecut împotriva tuturor celor care vor să pună în pericol pacea și parcursul european al țării, care țintesc provocarea haosului social, învrăjbirea oamenilor de diferite etnii, abaterea noastră de la drumul ireversibil.
Esențial este de a asigura dreptul sfânt al tuturor cetățenilor de a-și exercita neîngrădit această prerogativă, de a respecta opțiunile lor electorale, dacă ele au fost exprimate liber și în mod conștient. Voința alegătorilor trebuie să servească drept reper în toate activitățile celor de la cârma statului. Ei sunt obligați să-i trateze pe toți cetățenii, inclusiv din diasporă, de la egal la egal, evitând din start orice tentativă de a-i împărți pe alegători „în ai noștri” și „ne ai noștri”, cum încearcă să o facă unii lideri din opoziție.
Pe scurt, autoritățile au datoria să-i unească pe oameni prin competență și tact, să identifice căi noi de comunicare cu reprezentanții tuturor păturilor sociale, să înalțe punți de apropiere între toți cetățenii care locuiesc pe această palmă de pământ și, mai ales, să rezolve neîntârziat numeroasele probleme social-economice înfruntate de aceștia, în special de cei din localitățile rurale care luptă pentru supraviețuire.
Traversăm perioada unui torent de informații, în speță false. Și nu toți sunt în stare să distingă adevărul de ceea ce e minciună. Știți cum e omul simplu, ia de bun tot ce i se spune, tot ce i se promite, tot ce scriu ziarele și tot ce transmit numeroasele posturi de radio și TV. Unii sunt total debusolați. Ei trebuie ajutați ca să judece de sine stătător lucrurile, ca să nu cadă cumva în capcana unor pomeni, ca să nu facă alegeri pripite, inconștiente. Acest segment al populației este fragil și lesne vulnerabil. Îl apasă tare nostalgia după vremurile de mult apuse, povara trecutului de care nici astăzi nu se poate desprinde, confuzia prezentului și incertitudinea viitorului. Acești oameni trebuie mai întâi susținuți prin acțiuni concrete, inclusiv de ordin financiar, ca să scape din mrejele demagogiei, speculațiilor și diversiunilor de tot felul, dar și ale sărăciei, apatiei și indiferenței totale.
La scrutinele deja desfășurate s-au înregistrat situații de-a dreptul paradoxale. Unii părinți, căzuți, probabil într-o acută stare de dezorientare sau, poate, pentru a vâna un ban venit așa, ușor, au ales un vector diametral opus celui pentru care au optat cu siguranță copiii lor, stabiliți de ani buni în țări pașnice, civilizate și prospere din lumea întreagă. Acești părinți nu știu să se conducă singuri? Sau, poate, mai degrabă e vorba de o elementară lipsă de simțire, de demnitate, dacă nu națională, cel puțin pur părintească.
Absența memoriei istorice ar putea să ne joace festa și să ne întoarcă într-un viitor deloc îndepărtat, în țarcul de altădată. Vă mai amintiți de sârma ghimpată de la Prut?
Pavel Brădescu
