Una din cunoștințele mele, revenită recent din Italia, a fost surprinsă de o ploae chiar în mijlocul capitalei. A intrat în magazin să cumpere o umbrelă și a rămas mirată de prețul exagerat de mare. Comparativ cu țara prosperă, unde locuiește acum, la noi prețul la umbrele este de trei ori mai mare: acolo 3-5 euro, la noi, -200-300 de lei (9-15 euro). Impresiile și reacția-i cunoscută: cum se poate într-o țară atât de săracă, să existe asemenea prețuri?
De altfel, precum vă dați seama, vorba nu-i doar de umbrele. La noi toate produsele s-au scumpit mult de tot. Nimeni nu cunoaște adevărata cauză a acestui fenomen, deși toți o fac pe experții și numesc un singur motiv, – scumpirea energiei și a gazelor. Dar nimeni nu știe care-i ponderea acestei energii în prețul de cost a produsului, ce cheltuieli și ce venituri au cei din rețeaua comercială sau procesatorii locali. La unii dintre comercianți, în special vorba e despre cei de produse alimentare, veniturile la sigur că sunt mari, dar nimeni nu cunoaște adevăratele sume și nici nu-i întreabă pe bișnițari de ce măresc ei neîntemeiat prețurile de vânzare?
Se întâmplă aceasta, deși avem structuri de stat, care au în directa competență anume monitorizarea acestor procese și elaborarea de soluții pentru stăvilirea creșterii de prețuri. De la ei, însă, n-am observat nici cea mai bescisnică inițiativă. Pentru cei mulți sunt cunoscute doar rapoartele de inflație, de unde aflăm că în anul trecut am fost campioni la acest capitol, cu o rată anuală, a inflației de peste 30 de procente, iar în anul curent, deși prețurile pe piața internațională la energie și gaze au scăzut, la noi inflația a continuat să crească și deja a atins indicele de peste 18 la sută.
Consecințele acestui fenomen inexplicabil la prima vedere, sunt evidente. În timp ce afaceriștii din sfera comerțului își umplu sacii, procesul de sărăcire a populației continuă. Din cauza prețurilor mari se procură mai puține produse, drept urmare, industria, în primul rând cea alimentară nu funcționează la deplina capacitate, economia stagnează, iar noi ne tot întrebăm de ce continuăm să ne aflăm pe locul de frunte în lista țărilor sărace.
Între timp, cei din vârful piramidei fac naveta în Uniunea Europeană, în alte state și pe la organizațiile financiare internaționale în căutare de bani, pentru a evita colapsul. Uneori le reușește. Astfel, anume datorită sprijinului din partea donatorilor, ne mai menținem pe linia de plutire, iar cei nevoiași au reușit, tot datorită acestor ajutoare, să achite, cel puțin parțial, din facturile pentru încălzire sau să beneficieze de îndemnizațiile oferite de stat .
Dar, dacă e să examinăm mai detaliat calea ajutoarelor și împrumuturilor obținute de peste hotare, observăm că până la urmă, banii, în mare parte, ajung tot în magazine și piețe,(fără alimente încă nimeni n-a reușit să supravețuiască!) iar în continuare, la aceiași profitori, care stau în vârful piramidei. Aceștia n-au decât să se bucure de mărinimia celor care ne ajută și să aștepte alte noi donații.
Asta-i, la moment, cu părere de rău, situația. O ameliorare a stării de lucruri nu se prefigurează, deși mecanisme economice și fiscale există și-s aplicate în toate țările civilizate. La noi, însă, cine să le aplice?
Constantin Rotaru
