Tot mai continuăm practica călcatului pe greblă?
Pentru toată lumea-i clar că îndeletnicirea pe care o practică cea mai mare parte a agenților economici, dar și a populației de la sate, este agricultura, acea ramură, care în caz de reușită ne aduce un profit mai mare sau mai mic, iar în caz de anul este nefavorabil, au de suferit toți, și cei mari și cei mici. Din păcate, tot mai rar se întâmplă să avem ani favorabili agriculturii. Ramura economică de bază are tot mai mult de suferit din cauza secetelor repetate.
Recurg la această constatare cunoscută, pentru a accentua odată în plus, că schimbările climatice au și vor avea un puternic impact asupra existenței și bunăstării noastre. Ne-au convins, în special, secetele pe care am avut a le îndura în ultima perioadă de timp. Nu-i o excepție nici anul în curs. Lipsa precipitațiilor din primăvara și vară se resimte acut în toate regiunile. Recolta de cereale s-a redus la minimum, au fost pârjolite suprafețele cultivate cu porumb și floarea soarelui. Au de suferit culturile legumicole și multianuale. Agricultorii, cei care au investit mijloace enorme în producție, suportă acum pierderi enorme.
Deci, este evident că trecerea cu vederea a fenomenului de secetă și atitudinea de pasivitate manifestată de guvernările care sau tot perindat, nu mai poate fi tolerată. Fără o rețea de acumulare a apelor și fără un sistem de irigare pusă la punct la scară națională, a devenit practic, imposibilă practicarea agriculturii performante. E un adevăr conștientizat în primul rând de fermieri. Unii se străduiesc cu forțe și mijloace proprii să pună la cale irigarea mică. Dar, privite din punct de vedere strategic, aceste eforturi mai mult disperate, nu prea au sorți de izbândă, fiindcă problema-i mult prea complicată și necesită mari investiții și implicarea cât mai urgentă a structurilor la nivel de stat. Or, tocmai la acest capitol, înregistrăm cele mai mari restanțe. Acum doi ani, din partea Parlamentului, s-a făcut un efort de elaborare a strategiei de irigare. Asupra ei au muncit specialiști și experți de talie națională. Documentul a și fost și prezentat legislativului. Părea că carul, s-a urnit, în sfârșit din loc. Dar, actuala legislatură l-a declarat nul. O altă strategie nu mai scrie nimeni. Precum nimeni nu vrea să soluționeze vechea problemă de trecere în gestiunea asociațiilor utilizatorilor de apă a celor 7 sisteme centralizate de irigare, care pe timpuri asigurau cu apă zeci de mii de hectare de teren arabil. Sistemele sunt devastate și furate iar nimeni până în prezent, (deși avem structuri abilitate cu funcții de păstrare a patrimoniul statului) n-a fost întrebat de ce se întâmplă aceste fărădelegi.
Privită în aspect general, starea de lucruri cu irigarea este una tristă, tristă de tot. De altfel, această constatare suntem nevoiți s-o facem aproape în fiecare an. Și, probabil vom recurge la ea și în noul an agricol. S-ar putea întâmpla, dacă actuala guvernare nu va întreprinde în sfârșit, eforturile atât de necesare pentru redresarea situației.
Constantin Rotaru
