În satele Moldovei, Biserica a fost dintotdeauna locul liniștii, al împăcării și al speranței. Acolo oamenii veneau cu durerea, cu nevoia de sfat și cu dorința de a trăi în pace. Preotul era omul care aduna comunitatea, nu cel care o dezbina; cel care vindeca, nu cel care rănea.
Astăzi, această misiune rămâne la fel de importantă. În multe sate, preoții își fac datoria cu demnitate, stând alături de oameni, predicând pacea, bunătatea și responsabilitatea. Dar, din păcate, peste altar se proiectează tot mai des umbra politicului și a propagandei, iar unele conflicte locale arată cât de fragilă devine comunitatea atunci când credința este trasă în jocuri de influență.
Un exemplu relevant este conflictul de la biserica din satul Dereneu. Acesta a apărut în momentul în care o parte a enoriașilor, împreună cu preotul paroh, au decis schimbarea jurisdicției bisericii de la Mitropolia Moldovei la Mitropolia Basarabiei. O decizie care, inițial, ținea de organizarea internă a comunității și de cadrul legal, a degenerat într-un conflict deschis, cu tensiuni, proteste și blocarea accesului în lăcașul de cult.
Situația a fost clarificată în instanță în 2025, când Curtea Supremă de Justiție a confirmat legalitatea înregistrării comunității religioase afiliate Mitropoliei Basarabiei și dreptul acesteia de a utiliza lăcașul de cult, în baza actelor existente. Cu toate acestea, hotărârea instanței nu a fost acceptată de toți, iar conflictul a continuat, alimentat nu doar de emoții locale, ci și de intervenții din exterior.
În loc să contribuie la calmarea spiritelor, unii politicieni cu viziuni prorușe au prezentat cazul Dereneu ca pe o „persecuție religioasă”, mutând discuția din zona legalității în cea a confruntării ideologice. Astfel, un litigiu clar, soluționat de instanță, a fost transformat într-un simbol politic, iar comunitatea a fost împinsă și mai adânc în dezbinare.
Cazul Dereneu arată cât de ușor poate fi deturnată credința atunci când este folosită ca instrument politic. Oamenii nu vin la biserică pentru dispute între structuri sau pentru confruntări publice, ci pentru liniște, rânduială și îndrumare spirituală. Iar atunci când conflictul este menținut artificial, încrederea în Biserică are de suferit.
Biserica are un rol important în societate tocmai pentru că este percepută ca spațiu al stabilității morale. Tocmai de aceea, politizarea ei este periculoasă – nu pentru că ar schimba doctrine, ci pentru că erodează încrederea comunităților.
Credința nu aparține statelor și nici liderilor politici. Ea aparține oamenilor. În bisericile ortodoxe, indiferent de jurisdicție, oamenii se roagă aceluiași Dumnezeu, iar poruncile credinței nu pot fi adaptate în funcție de contexte geopolitice sau interese de moment.
Într-o țară mică, cu oameni expuși manipulării, claritatea morală este esențială. De aceea, Biserica trebuie să rămână acolo unde i-a fost locul dintotdeauna: în slujba păcii, a vieții și a comunității. Altarul nu este tribună politică și nici front de luptă.
Tatiana Rotaru
