În ajunul sărbătorilor Pascale
HRISTOS ESTE ÎNVIEREA SUFLETELOR NOASTRE
Paștele, una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, comemorează evenimentul fundamental al creștinismului – Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. …Miracolul Învierii Domnului e celebrat peste tot în lume prin tradiții și obiceiuri vechi și frumoase; slujba Învierii reunește miliarde de creștini, sărbătoarea aducând liniște sufletească, pace și armonie. După slujbă, oamenii merg la casele lor și se strâng în jurul meselor îmbelșugate cu toți cei dragi. După ce creştinii și-au arătat recunoștința prin post şi rugăciune față de patimile şi Răstignirea lui Iisus Hristos în Săptămâna Patimilor, în sfânta zi de Paşte, se celebrează Învierea lui Iisus, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Său.
Învierea Domnului semnifică victoria lui Iisus asupra morții. Cea mai mare sărbătoare creștină este una a bucuriei depline, a luminii divine și a sufletului. Atmosfera din noaptea Învierii, pacea și căldura emanate de acest moment, reuniunea familiilor și participarea la serbarea Învierii, sunt impresionante, profund emoționante. Este important să conștientizăm cu toții că Paștele nu este pentru a mânca și a bea mult, fără măsură; nu e pentru petreceri gălăgioase, pentru a ne lăfăi și a întrece orice măsură! Paștele este pentru credință, curățenia din noi, bunătate, empatie, caritate, blândețe, gingășie, smerenie, conștientizarea Învierii Domnului Nostru, biruinței lui Iisus Hristos asupra morții… …Sunt multe și frumoase tradițiile și obiceiurile Sarbătorii, acestea variind de la sat la sat. Printre cele mai cunoscute este și datina străbună că, în noaptea Învierii, nimeni nu ar trebui să fie trist sau să plângă: se spune că este momentul în care răul și viclenia sunt lăsate deoparte, îmbrăcând haina bucuriei și a adevărului.
În comuna Pelinei, Cahul, ne-a relatat Olga Acriș, fetele mari şi flăcăii tineri se uită în apa din fântână când se întorc de la slujbă, ca să fie frumoşi tot anul; cine mânăncă în ziua de Paşti caş, va fi tot anul alb la faţă; în această zi e bine să se consume întâi peşte sau carne de pasăre, pentru ca oamenii să fie iuţi ca peştii şi uşori ca păsările în anul ce urmează; de o parte şi alta a pragului casei se pune iarbă verde ca să fie belşug în casă.
Iar în Șamalia, Cantemir, adaugă Maria Starciuc, toți ai casei se spală pe obraji cu un ou roșu și unul alb, pentru a fi sănătoși și frumoși, apoi ating de obraz o monedă, pentru a avea belșug și noroc; cine merge de Paști la biserică, pune în sân un ou roşu ca să fie totdeauna rumen la faţă; se spune că toţi cei care ciocnesc ouă roşii unul cu altul, se vor vedea pe lumea cealaltă; cojile ouălor roşii nu se aruncă afară în ziua de Paşti pentru că se duce norocul ș.a.
În Borogani, Leova, ne-a spus Vasilisa Jalbă, se face înconjurul casei cu Lumânarea de la Înviere, pentru ca să fie protejat de toate relele întregul an cuibul familiei. Lumânarea de la Înviere se păstrează tot anul şi se aprind pe timp de furtună, inundaţii, incendii, fulgere etc.
…De-a lungul anilor, cea mai mare sărbătoare creștină (ca și însăși credința, religia ca atare-n.n.) a fost interzisă de către regimul totalitar: reprezentanții clerului, ca și adevărații creștini fiind prigoniți, amenințați, deportați și chiar lichidați. Printre victímele represiunilor regimului bolșevic este și Teodosia Racoviță din Andrușul de Sus, raionul Cahul, care-și amintește cu groază de calvarul prin care i-a fost dat să treacă întreaga ei familie. Când am întrebat-o dacă au păstrat credința, nu au dat uitării sărbătorile creștine, și în “Siberiile de gheață”, interlocutoarea mea și-a șters cu colțul batistei lacrimile ce-o podidiseră, zicând:„ Vreți, credeți, nu vreți, nu, dar și acolo oamenii nu și-au trădat credința, neamul, dragostea de plaiul natal…Îmi amintesc cu greu cum marcau moldovenii noștri sărbătorile creștine, țin minte că, în ciuda tuturor lipsurilor și neajunsurilor, bărbații și femeile se făceau luntre și punte, dar găseau pentru zilele de Crăciun și Paște câte ceva gustos pentru odraslele lor… “
Cu ajutorul celor dragi, oamenii satelor noastre, cei care au trecut prin grele suferințe, s-au pregătit de Paști, cu toate cele sfinte, căci, vine vorba, Paștele fără cozonac e ca primăvara fără lalele, liliac și spanac, ca un câmp vara fără flori aprinse de mac, precum o pădure deasă fără zmeură și mure, precum toamna fără dulceața strugurilor, fără plăcuta aromă a plăcintei calde cu bostan… …Așa să procedăm cu toții, căci nu înzadar se spune: „Invierea Domnului Nostru Iisus Hristos dăruiește un înțeles și o direcție vieții fiecăruia din noi,și oportunitatea de a o lua de la capăt, indiferent de greutăți și circumstanțe.”
Ion Domenco
