Ne aflăm cu toţii în preajma Sfintelor Sărbători de Paşte, când oamenii satelor noastre mai uită de cele lumeşti şi se apropie de cele sfinte. Să ne amintim cu drag de toţi cei care ne-au părăsit, să ne iertăm unii altora greşelile, să aruncăm veninul înstrăinării care ne macină, să ne iubim aproapele, vatra, neamul şi ţara. Să ne apropiem, deci, cu sufletele curate de clipa Reînvierii Domnului nostru Isus Hristos şi să luăm Lumină din Lumina lui.
„Dialogul telefonic” din ultima vreme ne-a adus mari satisfacţii – contactul cu cititorii este vital pentru noi ziariştii, dar ne-a şi întristat profund: nici nu am crezut că este atâta deznădejde în sufletele oamenilor. Din păcate, spaţiul nu ne permite să reproducem astăzi decât sumar şi parţial, telegrafic, ce-i doare, ce-i frământă pe cititorii noştri de la sat.
Elena ŢURCANU, satul Prepeliţa/Sângerei:
Nu ştim cum se face, cum se întâmplă, dar toate de la o vreme merg dea-ntoarselea. Prea vrem cu toţii să fie bine, însă ne iese cu totul altfel. Deseori chiar stau şi meditez: cât va mai dura oare procesul acesta, cât timp vom mai fi influențați și folosiți de tot felul de aventurieri, cărora numai de grijile noastre nu le pasă?
Vasilisa CIOBANU, satul Negureni/Teleneşti:
Unii ţărani fără studii economice spun că reformele sociale și economice sunt false, dirijate din culisele mafiei tenebre la nivel mondial. Eu consider că totul se strică de la cap, chiar de la conducerea țărilor care pretind că doar ele au dreptul să ne influențeze soarta.
Veronica CREŢU, Cimişlia:
Vă propun o metodă de a alege conducătorii: să se organizeze testarea lor la OMENIE, că studii au, au şi experienţă politică. La testare să participe psihologi. Pentru testare să se plătească şi, dacă n-au luat nota respectivă necesară, să-şi caute de treabă în altă parte şi să nu încurce lumea
Constantin VULPE, satul Pepeni/Sângerei:
Mie-mi pare că în Moldova noastră nu se trăieşte rău, aşa cum se lasă să se înţeleagă. Şi mai cred că unii o fac pe săracii, fiind foarte sonori, acei care nu lucrează de ani buni, adică leneșii. În toate timpurile omul de la sat a avut grijă de bunăstarea lui, nu aştepta să-i dea statul ori vecinul. A ieşit în câmp şi a lucrat în sudoarea frunţii ziua-ntreagă, iar seara, ajungând acasă, mai dădea vreo câteva sape în grădină. Nemulţumiţii din prezent, fie şi-au vândut cotele de pământ, fie le-au dat la lideri şi n-au nici o grijă. De ce s-ar duce să muncească când în magazine pot cumpăra de toate? Iar când se strâng în jurul unei căldări de vin, critică şi înjură guvernanţii că, chipurile, bat câmpii în cabinete uitând de lume.
Vasile PANAGUŢĂ, orăşelul Biruinţa/Sângerei:
Am un cunoscut care întreaga sa viaţă a lucrat cu ziua, cum se spune, neplătind un leu în fondul social al ţării. Iar când a ajuns să se pensioneze, e foarte-foarte supărat şi nemulţumit de pensia pe care i-a oferit-o statul. Sunt de părere că acestor indivizi ai societăţii n-ar trebui să li se dea pensie. În supravegherea statului ar trebui să se afle doar bătrânii ţintuiţi la pat. Şi atât.
Olga VREMERĂ,satul Talmaza/Ştefan Vodă:
În anul 1986 agricultorii satului au recoltat o cantitate de peste 28 mii tone de legume, pe care le transportau spre procesare fabricii de conserva din satul Olăneşti. Astăzi fabrica cu pricina nu mai activează, fiind pe cale sigură de distrugere completă, iar oamenii satului se plâng că n-au de lucru. Şi cum să nu te revolţi când în statisticile raionale găsim cifre pline de laudă: în anul 2024 în raion, datorită muncii fără de preget a legumicultorilor, s-au obţinut puţin peste 10 mii tone de producţie vitaminică… Ce să le zici?
Vladimir GOZMIN,oraşul Căinari/Căuşeni:
Când se va organiza în Republica Moldova un „proces Nuremnberg” în care să fie acuzaţi toţi cei care au trădat interesele poporului în conflictul de pe Nistru şi nu numai?
Olimpia MUSTAŢĂ, or. Cantemir:
S-a spus că bonurile patrimoniale reflectă valoarea întregului patrimoniu naţional creat de toţi. Cum se explică faptul că după „împroprietărirea” noastră cu bonuri din care nu ne-am ales decât cu decepții, statul a mai rămas cu patrimoniu şi mai are încă ce privatiza, ce vinde. Are oare un viitor un stat care-şi jefuieşte atât de neruşinat cetăţenii?
Valeriu ŞAPTEFEAŢI, oraşul Anenii Noi:
De fiecare dată când se vorbeşte despre corupţie, se aminteşte în primul rând de miliardul furat. Dar, spuneţi, vă rog, când şefii, de orice rang, îşi duc copiii la şcoală, la grădiniţă, se deplasează în interes personal sau fac turism cu maşina de serviciu a statului: oare aceasta nu se încadrează în calificativul de corupţie?
(Pentru conformitate,Grigore Teslaru)
