Datele statistice privind alimentarea cu apă potabilă a populației din țara noastră sunt tot mai îngrijorătoare: doar un sfert din populaţia de la sate are acces la sisteme centralizate de aprovizionare cu apă.
Specialiştii afirmă că, în comparație cu spațiul european, Republica Moldova are cea mai mică cantitate de apă pe cap de locuitor extrasă din orizonturi şi bazine formate pe propriul teritoriu. Deficitul acestei resurse se resimte însă cel mai mult în zona de sud a republicii. În anii secetoși se amplifică tot mai pregnant riscul de secare a resurselor acvatice de suprafață, precum s-a întâmplat vara trecută, când un număr tot mai mare de rezervoare de pe râurile Prut, Tigheci, Ialpug, Ialpugel, Cogâlnic, Larga, Cahul, Lăpușnița ș.a., au fost, practic, secate.
Evident, cea mai afectată de lipsa apei în general și a celei potabile, în special, rămâne a fi populația care se alimentează cu apă din surse subterane și din fântânile de mină. Datele furnizate de specialiștii subdivuziunii Cantemir a Centrului de Sănătate Publică Cahul, arată că, din cantitatea totală de ape subterane de adâncime, extrase sau cercetate pe teritoriul raionului Cantemir, mai bine de 50 la sută nu pot fi recomandate în scopuri potabile fără o tratare preliminară, acestea având un conținut ridicat de mineralizare, fluor, hidrogen sulfurat, fier, sodiu, amoniac și alte elemente. În același timp, fântânile de mină sunt poluate cu nitrați, nitriți și amoniac în proporție de cca 80-85 %. Pe parcursul ultimilor trei ani, s-au înregistrat neconformități ale probelor de apă prelevate din surse centralizate subterane, după ultimii indicatori: conținutul de nitrați, bor, amoniu, conținutul de fluor, duritate, E.Coli și Enterococci. Unde mai pui că sunt depistate numeroase cazuri de conținut sporit de fluor…Și asta – în situația, când în multe localități rurale, unică sursă de apă potabilă sunt fântânile de mină, apa cărora este poluată de diverse surse de poluare cum ar fi grajduri de animale, toalete, gunoiști neautorizate, cimitire, depozite subterane și terestre (produse petroliere, substanțe chimice utilizate în sectorul agrar) ș.a., toate acestea fiind amplasate la o distanță mică de fântânile de mină, dar, desigur/sau în primul rând – de lipsa sistemelor de epurare.Valori crescute de bor, bunăoară, care depășesc limita maximal admisibilă de 0,5 mg/l, au fost înregistrate în sursele de apă în localitățile din lunca Prutului (comunele Gotești, Țiganca ș.a.). Ultimele rezultate ale studiului realizat cu suportul Guvernului Cehiei arată că în majoritatea absolută a localităților cantemirene apa din sursele decentralizate nu corespunde normativelor naționale în vigoare în proporție de cca 58% (atât pentru parametririi chimici, cât și cei microbiologici). Mai mult ca atât: chiar dacă în ultimii ani în teritoriu s-a reușit de a extinde rețeaua centralizată de apă, ponderea populației cu acces la apă centralizată rămâne neînsemnată…
SE IMPUN ACȚIUNI URGENTE, CONCRETE Conform situației de la începutul anului curent, localitățile din cele 27 primării ale raionului Cantemir, dispuneau de 612,18 km de apeduct, dar de doar…35,2 km de rețele de canalizare(!), ccea ce este departe de normalitate și necesită adoptarea unor acțiuni urgente, concrete din partea autorităților, situația dată nemaivând nici un motiv de amânare. Astfel, satul Baimaclia dispune de 21 km de apeduct, dar de numai 0,3(!) km de rețele de canalizare; satele Ciobalaccia și Victorovca – 17,2 km de apeduct și…nici 1 km de canalizare(!); o situație similară se constată în satele Sadâc (18,42 km apeduct, fără canalizare),Țiganca (cu 14,8 km de apeduct, fără canalizare) ș.a. Din fericire, avem și exemple pozitive:în satul Cociulia lungimea apeductului este de 21 km, iar al rețelelor de canalizare-22 km. Orașul Cantemir, centrul raional, dispune de 56,4 km de apeduct și 10,8 km – rețele de canalizare.
Cu părere de bine, majoritatea primăriilor cantemirene au depus cereri de proiecte de alimentare cu apă și rețele de canalizare prin Proiectul Guvernului – “Satul european ediția II”, finanțate cu suportul Uniuni Europene, or, precum menționam, situația la acest capitol este alarmantă și nu mai suferă nici o amânare. Tot mai multe comunități solicită construcția, extinderea, reabilitarea sau modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, de epurare a apei și de canalizare, îmbunătățirea calității apei potabile, situația actuală nemaiputând fi tolerată. …În vara anului trecut, locuitorii satului Tartaul, raionul Cantemir, s-au arătat indignați de situația deplorabilă în care s-au pomenit…din lipsa apei(!), solicitând autorităților să soluționeze cât mai urgent problema alimentării cu apă a gospodăriilor din zona nouă a localității. Sătenii afirmau că o parte a satului a rămas practic fără apă din primăvară. Atunci, primarul Vasile Lupașco declara că problema nu este nouă și ține de capacitățile tehnice limitate ale turnului de apă, de aceea, fără a mai exita, a dispus urgentarea lucrărilor de extindere a sistemului de apeduct. Iată că, acum două spătămâni, acestea au fost finalizate cu suportul financiar al Uniunii Europene, prin Proiectul – “Satul european ediția II”. Noua fântână arteziană, cu o capacitate sporită a permis extinderea rețelei (cu lungimea totală de 16 km) și, implicit, alimentarea cu apă de calitate a întregii comunități (640 beneficiari, ceea ce e cu 180 mai mult față de anul trecut-n.n.). Mai mult, primarul Lupașco s-a arătat încrezător vis-a- vis de implementarea mult așteptatului Proiect intercomunitar de apă și canalizare, cu o lungime de 81 km ( în comun cu primăriile învecinate – Cârpești, Lingura, Lărguța și Ciobalaccia), care este perfectat în cadrul Programului “Bazinul Mării Negre” și își așteaptă finanțarea (68 milioane de euro), prin Agenția de Dezvoltare Sud.
…În ansamblu pe țară, în ultimii ani sistemele de alimentare cu apă s-au extins, astfel 96 % din populația urbană și 81 % din populația rurală au acces la surse îmbunătățite de apă potabile. Cu toate acestea, sistemele de aprovizionare cu apă nu sunt dotate cu sisteme adecvate de epurare a apelor folosite; o bună parte din acestea nu sunt funcționale sau nu sunt înzestrate cu stații de epurare a apelor uzate. Prin urmare, doar ceva mai mult de 25 % din populația țării are acces la sisteme de canalizare, iar în mediul rural acest procent fiind mult prea mic.
Ion Domenco
