Politicienii noştri, care nici de cum nu pot ajunge la un consens pentru a demara, în cele din urmă, activitatea legislativului, vehiculează tot mai insistent ideea alegerilor anticipate. În expunerea unora, inclusiv şi a preşedintelui Dodon, aceasta ar fi unica soluţie pentru depăşirea crizei.
Cât de întemeiată este această afirmaţie?
Chiar şi la o analiză superficială a preferinţelor potenţialilor alegători şi a stării de spirit în societate, ne dăm seama că ideea scrutinului repetat este un absurd, care n-are suport logic şi argumente de susţinere. Lucru evident: în două – trei luni electoratul nici de cum nu-şi schimbă convingerile şi simpatiile. Nu cred şi nici nu am temei să afirm că cei de la ACUM au să-i voteze la alegeri repetate pe candidaţii PD-ului sau pe socialişti. Nu cred nici în teza lansată, probabil intenţionat, că democraţii au şanse mari să acumuleze mai multe voturi decât în alegerile din 24 februarie. În condiţiile de majorări extraordinare de preţuri, de scădere a nivelului de viaţă, aceştea, dimpotrivă, cu tot potenţialul lor administrativ, au şanse reale să se aleagă cu mai puţine locuri în parlament. Nu are suport real nici teza, potrivit căreia socialiştii vor acumula mai multe voturi şi, respectiv, mai mulţi deputaţi în noul legislativ. Şi această ipoteză nu rezistă realităţilor, fiindcă pe bucata aceasta de pământ nu există pur şi simplu mai multă populaţie, care ar putea fi dusă în eroare de ideile acestui partid, creat artificial şi susţinut de ruşi. Plus la toate, comportamentul preşedintelui în ultima perioadă de timp, denotă vădit scăderea imaginii acestuia, care evident că se va răsfrânge negativ asupra respectivului partid.
Aşadar, concluzia-i una: componenţa noului parlament în caz de scrutin repetat, va rămâne una neschimbată, cu acelaşi raport de forţe şi aceiaşi componenţă, poate cu o eroare de 2-3 puncte procentuale. Cert este şi că deputaţii vor fi aleşi de un număr mai mic de participanţi la scrutin. Unii alegători, între timp, au plecat din ţară, alţii, decepţionaţi de politicieni, pur şi simplu n-au să participe la votare. În rest toate rămân pe vechi. Criza continuă.
Acesta-i scenariul realităţilor politice, un scenariu sumbru, care poate fi schimbat doar dacă în politicul moldovenesc se va implica mai insistent societatea civilă, acea societate, care cunoaşte bine din vina cui situaţia pe această bucată de pământ nu se schimbă spre bine de ani de zile.
Şi dacă pornim de la constatarea că alegerile repetate nu schimbă raportul de forţe, de care, cred sunt conştienţi toţi actorii implicaţi direct sau indirect în această situaţie, la moment nu există o altă soluţie decât iniţierea unor discuţii. Discuţii nu de ochii lumii, dar tratative cu argumente, cu compromise rezonabile şi cu responsabilitate faţă de alegătorii, care au votat în scrutinul din 24 februarie.
