Stagnarea în economie este condiționată în primul rând de lipsa surselor financiare, iar aceste surse, precum cunoaște toată lumea, pot fi obținute de la investori. Actualul prim-minstru, este intenționat la modul serios să lupte cu criza economică și este în permanentă cautare de investiții. O face insistent și cu cunoștințe de cauză. Dar, rezultatul se lasă așteptat. Investorii nu se prea grăbesc să pornească afaceri pe la noi, fiindcă, multe din condiții nu corespund rigorilor de inițiere a afecerii într-o țară din imediata apropiere de război.
În aceste condiții, evident, că ar fi cazul de apelat și la alte pârghii. De ce spre exemplu, este ignorată o sursă extrem de importantă, cum ar fi depunerile populației în băncile comerciale. Puțini cunosc, dar numai suma depozitelor persoanelor fizice în diferite bănci, constituie la moment, peste 90 de miliarde de lei. Practic, e vorba despre încă un buget anual al țării, de existența căruia profită băncile, care, au profituri de sute de milioane anume de la gestionarea acestor bani. Statul, însă, sau nu se implică, sau o face destul de modest doar prin vânzarea valorilor mobiliare de stat.
Spre deosebire de situția de la noi, în țările europene dezvoltate, mijloacele financiare ale populației reprezintă motorul fundamental al economiilor, banii fiind utilizați prin mecanisme de piață bine reglementate pentru a asigura stabilitatea macroeconomică și finanțarea dezvoltării. În Uniunea Europeană există un interes strategic major de a canaliza capitalul neutilizat către proiecte de competitivitate. La nivelul UE, se pune accent tot mai mare pe integrarea piețelor financiare pentru ca fondurile private să circule liber și să ajungă rapid la IMM-uri și în mari proiecte de infrastructură. Guvernele europene folosesc în mod activ resursele populației pentru a-și finanța deficitele bugetare și proiectele publice, fără a depinde exclusiv de creditorii externi: Statele emit periodic titluri de stat destinate cetățenilor (de exemplu, programe precum Tezaur sau Fidelis în România sau inițiative similare de digitalizare a cumpărării de valori mobiliare în alte state). Pe larg este utilizat de către cetățenii europeni mecanismul de investiții direct în acțiuni sau în fonduri mutuale, ei devenind astfel co-acționari în economia țărilor de origine.
Instituțiile financiare de la noi știu bine cum funcționează acest mecanism, un mechanism, care cere competență și control riguros. Dar, anume aceste componente lipsesc în activitatea instituțiilor respective de la noi. Căci, cum altfel am putea explica totala pasivitate ce domnește în mediul financiar? Sigur că, e mult mai simplu să te bizui pe granturile și împrumuturile din străinătate sau pe relațiile și forța de convingere a premierului, decât să creez propriul concept de program și să-l pui în aplicare așa cum funcționează de ani de zile în toate țările civilizate.
Adevărat e că structurile financiare au un specific aparte. Activitatea în acest domeniu este una dificilă și necesită o calificare profesională înaltă. Dar mai necesită această ocupație și o atitudine cu elemente de creativitate și responsabilitate. Dacă aceste și alte pârghii nu vor fi puse în funcțiune, lucrurile vor rămâne încă mult timp fără mișcare, iar guvernarea se va afla mereu în căutarea surselor pentru revigorarea economiei, iar de cele zeci de miliarde de lei depuse în bănci de către cetățenii, care au această posibilitate, va beneficia în continuare un grup restrains de persoane, acționari majoriari ai băncilor comerciale.
Constantin Rotaru
