Nu mai este o noutate creșterea galopantă a prețurilor, în special, a celor alimentare. Surprinzător e, altceva. Nimeni din responsabilii de domeniul economic de la guvern nu vine cu o explicație clară, profesionistă asupra fenomenului majorărilor vertiginoase. Dar cine n-ar vrea să cunoască de ce cresc prețurile la alimente într-o țară agrară, unde se cultivă majoritatea produselor alimentare de primă necesitate și unde în anul curent s-a obținut recolte de 2-3 ori mai mari decât în anii de la urmă? De ce nu cunoaștem până în prezent, care-i adevăratul preț de cost al produsului finit și din ce considerente se majorează prețurile de vânzare imediat ce se anunță despre indexarea sau creșterea de salarii? De ce, în sfârșit, prețurile de achiziții de la producător au rămas practic la nivelul anilor trecuți, iar cele de comercializare s-au dublat, sau chiar sau triplat? Nu era mai logic, ca dimpotrivă, în timp ce avem supraproducție la mai multe categorii de alimente, prețul să scadă? În realitate, potrivit datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, comparativ cu anul trecut, legumele sunt mai scumpe cu aproape 50%, uleiul cu 40 la sută, iar pâinea cu 10%. Au crescut mult prețurile la produsele animaliere și la lactate.
În această situație, care-i de-a dreptul paradoxală, încercăm să găsim o îndreptățire sau o motivație cât de cât plauzibilă, însă ea, pur și simplu, nu există! Argumentul, precum că prețurile s-au majorat și în alte țări, nu rezistă, fiindcă nu suntem „alte țări”, dar suntem un stat agrar, unde (mai amintim odată în plus pentru cei neinițiați, baza economică-i agricultura, și unde, în anul curent, agricultorii, au dublat, practic, volumul producției agricole). Nu poate fi acceptat nici un alt argument, trâmbițat de către cei cu interes, precum că prețurile la alimente s-au majorat din cauza creșterii prețului la combustibil și energia electrică. Aici, cred că e cazul să amintim, că prețurile au luat-o razna încă până la scumpirea carburanților, iar după scumpire s-a mai produs o majorare, care și de data aceasta n-are temei, fiindcă în tot devizul cheltuielilor de producție, cota combustibilului nu-i mai mare de 5-10 la sută.
…Starea de lucruri, când pe loc gol se atestă creșteri nemotivate de prețuri, nu conduce decât la unica concluzie: cuiva-i convine tensionarea situației în societate. Pe această cale, de regulă, se recurge la răsturnare de situații. Anume în momentele de criză intervin perturbații sociale. Până la urmă, aceste crize conduc și la schimbări de ordin politic. Oare nu acesta-i scopul urmărit de cei „lăsați la vatră”?
Iar tăcerea și pasivitatea evidentă a factorilor de decizie de la guvern, în special de la Ministerul Economiei, responsabil direct de comerț și prețuri, nu face decât să agraveze și mai mult starea de lucruri, să alimenteze situația de incertitudine, care, precum este bine cunoscut, nu poate dura la nesfârșit.
Constantin Rotaru