În aparență, Constantin Petco din satul Toceni, raionul Cantemir, nu s-a deosebit prin nimic de consătenii săi. Dincolo de aparențe, însă, a fost unul din băștinașii acestei localități de pe malul Prutului, care a lăsat în urma sa multe fapte demne de urmat, înscriind în istoria satului o filă aparte, demnă de admirație.
…A văzut lumina zilei într-o zi cu ger cumplit, la 10 ianuarie 1951, fiind descendent dintr-o familie de oameni gospodari și vrednici, de la care a preluat omenia, cumsecădenia, generozitatea, calități caracteristice multor localnici inimoși și frumoși la suflet și la chip. Ca și majoritatea copiilor născuți în primii ani postbelici, a avut o copilărie cu multe greutăți. De mic copil, Constantin se evidenția prin respect față de părinți, rude, sătenii mai în vârstă, dar și/sau mai ales – prin hărnicie și responsabilitate. Orice lucru îl făcea cu dragoste și plăcere, cu mult suflet. Mereu venea în ajutorul părinților, celor apropiați, aceste calități fiindu-i determinante pe tot parcursul vieții. După absolvirea școlii din sat, studiază la Tehnicumul Pomilegumicol “M.Frunze” din Tiraspol, facultatea de Pomicultură și Legumicultură. Între anii 1972 – 1974 se află în rândurile Armatei Sovietice, serviciul militar în termen exercitându-l în orașul Kaunas, Lituania. După încheierea serviciului militar, revine în localitatea de baștină şi într-un timp relativ scurt, e avansat în fruntea brigăzii viticole în colhozul “Drujba”, funcție pe care a exercitat-o pe parcursul a trei ani de zile (1974 – 1977).
În 1977 s-a căsătorit cu Alexandra Petco, profesoară de geografie și biologie, alături de care a înfruntat, cu demnitate, greutățile iminente oricărui început. Din dragostea lor sinceră s-au născut doi copii dragi – Aurelia și Iulian. Și-a continuat biografia de muncă, demonstrând capacități de specialist priceput, erudit, dând dovadă de perseverență și tendința de a realiza noi obiective. În perioada 1977 – 1982 îl aflăm deja agronom-șef în sovhozul – fabrica “Vâlcele”.. Dragostea de muncă, dăruirea de sine i-au adus respectul conducerii gospodăriei, dar și al sătenilor, în următorii șapte ani fiindu-i încredințată brigada viticolă nr. 2 a gospodăriei natale. În toată această perioadă, nu l-a părăsit nici pentru o clipă dorința sinceră, firească de a-și aprofunda cunoștințele în domeniu și în anul 1984 se decide să aplice la Universitatea Agricolă (pe atunci – Institutul Agricol “M. Frunze”-n.n.) din Chișinău, facultatea de economie, pe care o absolvește cu succes în 1989.
Abnegația, dăruirea de sine, respectul față de oameni, bogata experiență acumulată de-a lungul anilor în diverse domenii au fost calitățile, pentru care, în primăvara anului 1990, câștigă încrederea sătenilor de a fi ales primar al satului Toceni, funcție pe care a exercitat-o cu cinste și demnitate două legislaturi consecutive în localitatea de baștină. Apoi, la scrutinul electoral din anul 1999, participă la alegerile locale din comuna Antonești, județul Cahul (din care făcea parte și satul Toceni-n.n.), fiind ales primar. Iar când s-a revenit din nou la raioane, în anul 2003, câștigă, repetat, alegerile locale din satul de baștină și își continuă munca, revenind în funcția de primar al comunei Toceni, mandatat până în anul 2007, adică, fiind în consecutivitate la al patrulea mandat de primar.
În perioada cât s-a aflat la primărie, cu sprijinul Consiliului comunal, al conducerii gospodăriei agricole, Constantin Petco a avut marea preocupare de instituțiile din teritoriu: de reparația clădirii gimnaziului sătesc, a grădiniţei, şoselei ce leagă satul de “restul lumii”, a magazinelor. De asemenea, “a pus umărul” la revigorarea lăcașului sfânt din sat, care și-a recăpătat aspectul de altă dată; a fost reparat şi un izvor anterior lăsat de izbelişte; s-a astupat şi râpa adâncă din strada centrală etc.
S-au scurs, vertiginos, anii, au intervenit noi schimbări, și în 2008, Constantin Petco, cu familia, se mută cu traiul în orașul Chișinău, pentru a fi alături de cei dragi și unde să-și continue activitatea profesională: în perioada anilor 2012 – 2021, activează în cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat al RM.
Pentru activitate îndelungată în funcții de răspundere, în anul 2018 Guvernul R.Moldova i-a conferit Diploma de Gradul I pentru activitatea prodigioasă în calitate de primar pe parcursul a 17 ani de zile, pentru realizarea unor importante proiecte din sfera social-economică. În același context, în anul 2019, Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove l-a decorat cu Diploma de Binecuvântare Arhierească, în semn de recunoștință pentru activitatea sârguincioasă spre binele și întru mărirea Sfintei Biserici Ortodoxe din Moldova.
În toți acești ani a continuat să se bucure de susținerea plenară a sătenilor, pentru că de fiece dată nu a dezamăgit așteptările lor, având respect și prețuire destoinică pentru fiecare om în parte. Ultimii ani de viață (2008 – 2021) i-a trăit alături de cei dragi în orașul Chișinău, dedicându-și toată atenția și sprijinul familiei, copiilor, fiind implicat activ în muncă, generând și realizând proiecte întru binele oamenilor.
La vârsta de 70 de ani, deși era în activitate și avea o formă fizică bună, s-a stins subit din viață la 03 septembrie 2021, în urma unui stop cardiac, consecință a unei complicații postoperatorii… A fost petrecut pe ultimul drum într-o zi de toamnă, la 05 septembrie 2021, fiind înmormântat în Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău. Dar a fost și va rămâne mereu cu ai săi, cu sătenii dragi, cu oamenii pe care i-a cunoscut de-a lungul vieții.
Ion Domenco
