La noi, când e vorba de vreo problemă de ordin national, fie că-i din economie, din politică sau din altă sferă de interes comun, imediat se găsesc sute de „experți”, care nu întârzie să-și expună părerea, fără a cunoaște domeniul respectiv și, deseori, fără a intra în esența lucrurilor.
Recent, am urmărit o dezbatere publică la o agenție de presă, despre starea agriculturii în țara noastră. Din start menționăm că este nevoie de aceste dezbateri, fiindcă abordarea problemelor, (avem speranța!), va sensibiliza opinia publică, va impune și factorii de decizie să trateze la modul cel mai serios subiectul, pentru a redresa cel puțin partial, starea de lucruri din acest domeniu, un domeniu prioritar pentru economia și populația de la sate.
Cu constatarea, cunoscută de toată lumea că situația din agricultură este precară, au fost de acord toți participanții dezbaterulor, doar că nu toți au formulat și propuneri de ieșire din criză. Unul dintre ei, sociolog de specialitate, a înaintat o teză, care, la sigur că nu-i în favoarea susținerii sectorului agrar, citez: „…percepția conform căreia economia noastră se bazează preponderent pe activitatea și dezvoltarea sectorului agricol are la fundament o imagine puțin distorsionată, construită în perioada Uniunii Sovietice. În prezent, importanța agriculturii pentru economia Republicii Moldova este în descreștere”.
Urmând această logică surprinzătoare, evident, ajungem la concluzia, că dacă agricultura n-are importanță semnificativă pentru economie, atunci, la ce bun să mai cheltuim bani, să investim în ea?!
Poate că am accepta această părere, care, are și ea dreptul la existență, dar cu o singură condiție: dacă am avea alte domenii prospere, sau cel puțin promițătoare, de activitate economică, care ar asigura venit în buget și un trai decent pentru o bună parte a populației. Dar, n-avem. Doar agricultura, așa cum este ea, afectată de secete și crize financiare și energetice, asigură cea mai mare pondere a exportului, doar acest domeniu mai menține pe linia de plutire miile de locuitori de la sate, asigurându-le ocupație permanentă și locuri de muncă.
Anume dezvoltarea acestui domeniu de îndeletnicire tradițională pentru băștinași, ar asigura un viitor prosper industriei de procesare, transportului, altor domenii conexe. Din aceste considerente, cred că ar fi mult mai util să vorbim nu despre descreșterea rolului agriculturii, dar dimpotrivă, despre necesitatea susținerii acestui domeniu, despre extinderea culturilor cu valoare adăugată, despre relansarea sistemelor de irigare, despre fortificarea structurii de procesare, despre o subvenționare echitabilă, despre susținerea tinerilor care, după munca de peste hotare, revin în sate și inițiază afaceri de producție. Anume aceste și alte acțiuni inițiate și susținute cu mai multă îndrăzneală de către oficialități, vor conduce la revigorarea agriculturii și la un nivel mai avansat al traiului de la sate.
…Cât privește dezbaterile și constatările „experților”, – ele-s binevenite și, uneori chiar utile, atât doar, că ar fi bine să mai țină cont și de realități, de perspective, dar și de interesul celor mulți, cu traiul și îndeletnicirea la sate.
Constantin Rotaru
