De aproape un an și jumătate suntem martorii unui război de amploare pornit dintr-o ambiție imperială de către actualii diriguitori ai Kremlinului împotriva Ucrainei. În crâncena încleștare își pierd viața sute și mii de militari și civili. Zeci de orașe, regiuni întregi și întreprinderi au fost nivelate una cu pământul, mii de tone de cereale sunt făcute scrum, iar dezastrul apocaliptic pare să nu mai aibă sfârșit. Rușii nu vor să recunoască că au dat-o în bară și nici chiar condamnarea aproape unanimă a agresiunii din partea comunității mondiale nu ia convins să înceteze ostilitățile. Ucrainenii n-au încotro. Ei își apără pământul și neamul. Sunt nevoiți să lupte și au toată simpatia și susținerea din partea celor, care pricep ce se întâmplă pe acest pământ.
Pentru noi, războiul are o semnificație mult mai sumbră. În calitatea de vecini apropiați purtăm o povară mai grea decât cei care se află la distanțe mai mari de acest măcel, fiindcă contactăm nemijlocit cu refugiații din țara vecină, iar cei cu traiul pe malurile Nistrului, aud și resimt permanentele bombardamente de la Odesa, Vinița și Jitomir, iar recent și de la Reni și Ismail. Se întâmplă că și pe câmpurile noastre să cadă rachete străine. Agenții economici, de la noi sunt afectați de suspendarea relațiilor de altă dată, întreruperea cooperării, majorări de prețuri și alte urmări directe ale urgiei.
Starea devine tot mai greu de suportat și din cauza că pericolul de invazie, deși ipotetic dar există și-i destul de pronunțat, fiindcă de la Moscova auzim tot mai frecvent amenințări la adresa moldovenilor, care au uitat de supușenia de altă dată și nu mai vor să recunoască ”cine-i fratele mai mare”.
…În presa străină și, mai recent, pe la noi, tot mai frecvent se constată un echilibru, o paritate survenită pe câmpul de luptă, când rușii au forțe și armament dar sunt lipsiți de motivație și măiestrie militară, iar ucrainenii manifestă eroism și sacrificiu, dar n-au în dotare suficient armament. Acceptată ar fi, conform experților, unica soluție, – ajutor mai consistent din partea celor care s-au angajat să-i sprijine pe cei care luptă împotriva agresorului. Or, tocmai la acest capitol, restanța rămâne a fi destul de mare, iar fără avioane de luptă și fără artilerie cu bătaie lungă, șansa de izbândă din partea ucrainenilor se reduce cu mult.
De ce întârzie acest ajutor atât de așteptat pe câmpul de luptă? N-am de unde să cunosc răspunsul la această întrebare, fiindcă nu dispun de toate sursele de documentare și nici nu sunt expert în domeniul războaielor, sau al armamentului, dar ca și majoritatea cetățenilor de pe această bucată de pământ, ași dori mult să fie pus capăt cât mai curând posibil acestui măcel necruțător. Fiindcă incertitudinea, dacă durează prea mult în timp, devine insuportabilă.
Constantin Rotaru
