De când e lumea și pământul pe meleagurile noastre erau apreciate cinstea, omenia, cumsecădenia, cumințenia, deșteptăciunea. Spre aceste virtuți tindea toată lumea, iar cei câțiva răi, cum li se spunea în sat, erau cunoscuți, izolați și desprețuiți într-atât, încât nu mai aveau viață bună.
Așa a fost, dar timpurile s-au schimbat, iar morala de altă dată este dată uitării, noi, cei mulți fiind surprinși de niște fenomene, care pur și simplu n-au explicație. Cum, de altfel, poate fi motivată isprava unor tineri, care au aruncat în miez de noapte câteva bănci în apele lacului din Valea Morii din capitală. Au muncit din greu acești tineri, pentru că scaunele erau grele, din fontă și trebuiau târâte de la o distanță destul de mare.
De ce au făcut-o? Nu cred că exista o explicație cât de cât plauzibilă, dar sunt sigur că la baza acestor năzbâtii nevinovate, stă acel vid enorm de educație elementară și ignoranță crasă. De altfel, de la aceste acțiuni nevinovate la prima vedere, pornesc și crimele inexplicabile la prima vedere. Căci cum altfel poate fi motivată isprava unui tânăr, care i-a luat zilele celei mai apropiate ființe, a tatălui său, înjunghiindu-l cu un cuțit. Întâmplarea a avut loc chiar săptămâna trecută într-un sat din centrul republicii. Dar cum poate fi explicată o altă faptă a unui bărbat din una din localitățile de la nord, care, după un consum excesiv de vin, pur și simplu l-a omorât pe amicul său, zdrobindu-i capul cu un ciocan.
Aceste exemple sunt din categoria celor recente. Cu părere de rău, lista ororilor se completează în fiecare zi cu noi fapte de groază. Și nu doar la nivel local.
Mass-media reflectă cu lux de amănunte evenimentele războiului din Ucraina. Suntem martorii unor bombardamente, în urma cărora sunt șterse de pe fața pământului orașe întregi, iar zeci de mii de oameni pașnici sunt omorâți. Pentru unii soldați, aruncatul de grenade în subsolurile pline cu femei, bătrâni și copii, nu-i altceva decât o distracție. O distracție la fel de „umană” o au și cei care țintesc cu rachete și obuze în blocurile de locuit, blocuri care n-au nimic comun cu obiectele militare. Se întâmplă în țara, asupra căreia, acum mai bine de patru luni, au năvălit rușii. Au făcut-o fără ca să aibă un motiv cât de cât convingător (ca și în exemplele de mai sus!). Argumentele invocate sunt ambigue, departe de a fi credibile, fapt ce ne face să credem că și aici este vorba de criza profundă a moralității, acea moralitate, care menține ființa umană la nivel de civilizație sau conduce la degradare, în caz de este ignorată.
Ne aflăm în secolul douăzeci și unu. Într-un timp ne mândream că avem progrese în știință, umanitate și morală. Chiar acum câțiva ani nu puteam admite nici imaginar că pe acest pământ, chiar în apropierea noastră, s-ar putea produce niște fenomene, care demonstrează devieri enorme de la principiile de bază ale existenței umane.
Dar se întâmplă! Cât va dura această criză profundă? Probabil (dacă ne referim la noi), până când va fi instaurat, în sfârșit, un adevărat stat de drept, iar în aspect internațional, țara, care încalcă elementarele principii de drept și de conviețuire pașnică, va fi pusă la respect.
Constantin Rotaru
