Evoluţia pandemiei cauzate de coronavirus COVID -19, polarizează toată atenţia societăţii noastre, astfel, încât locuitorii, în special cei de la oraşe, trec cu vederea un alt eveniment, la fel de important, dar în alt sens. Vorba-i de începutul lucrărilor agricole, campanie de semnificaţie aparte pentru cei angajaţi în domeniul de bază al economiei.
De fapt, nu doar pentru ei are importanţă cum va fi acest început de primăvară. Până la urmă, de rezultatul activităţii agricultorilor depinde bunăstarea noastră în sens de asigurare cu produse alimentare, şi economia în ansamblu, căci partea leului în exportul republicii îl constituie anume alimentele de origine vegetală şi animală, produse tot de către cei care au această îndeletnicire nobilă de plugari.
Or, dacă ne referim concret la condiţiile anului curent, constatăm, că de mult timp n-am avut o primăvară, care ar însuma un întreg conglomerat de factori în defavoarea agriculturii. Mă refer în primul rând la lipsa umidităţii în sol. Ploile şi ninsorile abundente altă dată, ne-au ocolit pe parcursul toamnei, a iernii şi nici la început de primăvară nu ne-a bucurat cu precipitaţiile de altă dată, astfel că în sol nu s-a acumulat nici a treia parte din umiditatea necesară începutului perioadei de vegetaţie. Iar cum n-ai da şi ce n-ai face, fără un minim asigurat de precipitaţii, nu poate fi vorba despre o agricultură cât de cât eficientă şi despre un rezultat final care ar corespunde cel puţin parţial aşteptărilor.
Le-a jucat festa producătorilor agricoli şi lipsa de mijloace financiare necesare pregătirii pentru un nou an agricol. Veniturile modeste obţinute de pe urma recoltelor din anul trecut s-au topit în scurt timp, iar speranţele la susţinerea din partea statului, sunt cam vagi, chiar vagi de tot. Din cele 520 de milioane de lei, datorii rămase din anul trecut, la ziua curentă s-au achitat doar ceva mai mult de jumătate. De menţionat aici şi că majoritatea agricultorilor nici nu au apelat la suportul condiţionat al statului. Altfel zis, fermierii au rămas să se descurce de sine stătător, cum, de altfel se proceda aproape de fiecare dată, cu unele excepţii.
La drept vorbind, agricultorii nici în trecut nu prea mizau pe suport consistent din partea statului. La sigur, că s-ar descurca ei poate şi în anul curent.
Dar circumstanţele sunt de altă natură. Restricţiile impuse de pandemie complică mult desfăşurarea activităţilor agricole de primăvară, multe la număr, toate urgente cu cheltuieli şi eforturi suplimentare. Redeschiderea magazinelor agricole, a celor cu piese de schimb, vine să contribuie cumva la soluţionarea unor probleme curente. Dar, evident, că numai această acţiune este insuficientă, având în vedere gravitatea momentului, În condiţiile create s-ar cere implicarea operativă şi eficientă la nivel naţional, fiindcă de pe urma secetei şi a pandemiei au de suferit şi de pierdut toţi agenţii economici din ramură.
Pentru a face faţă situaţiei, oamenii au nevoie în primul rând de mijloace financiare. Evident, că se cer alocări consistente, care ar genera şi o susţinere masivă a ramurii şi ar compensa cel puţin parţial, pierderile inevitabile.
Este momentul oportun aici, să ne amintim de promisiunile făcute anterior, promisiuni fixate, de altfel şi într-un proiect de lege aflat în Parlament: acordarea de subvenţii la hectar. La moment se impune examinarea şi adoptarea prioritară a documentului cu completările şi modificările de rigoare. Ar fi, poate unica soluţie, care ar menţine agricultura pe linia de plutire.
Asta în caz de se doreşte o susţinere reală a celei mai importante ramuri din economie.
