Când va prevala interesul naţional în faţa celui de grup?
Ne tot întrebăm ani în şir, de ce unele state, (mă refer în primul rând la fostele Republici Baltice), după dizolvarea Uniunii Sovietice, au pornit-o ireversibil pe calea cea corectă, iar noi, de aproape 30 de ani de independenţă, tot ne mai aflăm în ipostaza de identificare a drumului pe care ar urma să mergem.
Sunt mai multe păreri şi presupuneri. Nu le vom examina, fiindcă fiecare are dreptul la opinie, iar părerile deseori sunt contrar opuse, în funcţie de gradul de informare şi convingeri. Vreau să remarc doar , că pentru toată lume este clar, că într-o republică parlamentară, legislativul este cel care determină, în ultimă instanţă politica de stat a ţării. Ori, tocmai la acest capitol, pari-mi-se că avem cele mai mari restanţe. Constatăm, un lucru evident: cu mici excepţii, avem un parlament format din deputaţi lipsiţi de viziuni şi poziţii de oameni de stat, care s-ar conduce de interesul de ţării. Pe parcurs, ne-a condus un legislativ format din grupuri de indivizi, ajunşi în fotoliile de parlamentari, datorită unor partide, încropite şi acestea mai mult pe baza unor interese meschine. Astfel se face, că în prezent, reprezentanţii partidului socialiştilor, având finanţare de la fostul imperiu, promovează interesele ţării, care numai interesul prosperării noastre nu-l are, alţii, mă refer aici la parlamentarii din partea partidului democrat, au ajuns în parlament pentru a-şi pune mai bine la cale sau pentru a-şi proteja propriile afaceri, pentru a-şi fortifica poziţia şubredă în societate sau pentru a nu fi traşi la răspundere pentru infracţiunile comise anterior.
Străini unor valori democratice veritabile, uitând de demnitate şi de simpla cumsecădenie, cei, care sunt acum în parlament în majoritate, au un comportament, care chiar uneori, este inexplicabil. Sugestive în acest sens sunt acţiunile întreprinse în ultima perioadă de timp, în scop de formare a unei alianţe dintre democraţi şi socialişti. Doar cu o jumătate de an în urmă, democraţii îl numeau trădător de ţară pe şeful socialiştilor. Acesta, la rândul lui, se jura că nici în ruptul capului nu va face alianţă cu democraţii care în opinia lui, sunt infractori. Astăzi, şi reprezentanţii „trădătorului” şi „infractorii” stau frumuşel la aceiaşi masă şi discută condiţiile de formare a alianţei şi măsurile ce urmează a fi întreprinse pentru viitorul şi binele poporului. Să credem că sunt sinceri în intenţiile lor?
De altfel, actualii parlamentari nu sunt originali în întocmirea de coaliţii. Alianţe pe interese au mai fost înjghebate în istoria parlamentarismului moldovenesc, chiar multe la număr. Nici una n-a rezistat timpului. Dimpotrivă, în urma „divorţului” formaţiunile politice aliate, deveneau duşmani de moarte. Acelaşi viitor va avea, probabil şi actuala coaliţie, aflată încă în proces de fondare. Dar, nu soarta acestei alianţe îi deranjează pe majoritatea locuitorilor acestui meleag, ci timpul pierdut în zădarnicele eforturi de a porni în sfârşit pe calea unor transformări veritabile, care ne-ar posta în rândul ţărilor civilizate.
