Din cele mai vechi timpuri este știut că prosperitatea agriculturii în deplină măsură depinde de importanța culturilor, diversitatea soiurilor și calitatea semințelor. Unele țări, cu economii bazate pe agricultură, echivalează producerea și exportul semințelor și materialului săditor cu bogăția zăcămintelor naturale. Cu unele excepții, avem și noi condiții, ne permit obținerea unor recolte profitabile, inclusiv și de semințe la majoritatea culturilor larg răspândite pe meleagurile noastre.
Conștiintezând importanta semințelor în productivitatea culturilor agricole, în trecut au fost organizate și ani în șir au activat cu succes gospodării specializate în producerea semințelor, integrate in asociații științifice de producere, precum AȘP ,,Selecția” pentru culturile de câmp, AȘP ,,Porumbeni” pentru porumb și sorg, AȘP ,,Nistru” pentru culturile legumicole ș.a. În prezent producerea semințelor s-a redus considerabil. Actualmente, practic nu se reproduc semințe de legume, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, soia, mazăre, rădăcinoase, culturi furajere și alte specii de plante mai puțin răspândite, dar importante pentru alimentație și mediul de afacere.
Autoexcluderea statului manifestată prin neglijența de menținere a sistemului de producere și monitorizare a trasabilității semințelor, a condus la dispariția soiurilor locale și inundarea pieței cu varietăți și semințe din import. Privatizarea fabricilor de condiționare a semințelor a provocat o breșă în aprovizionarea fermierilor cu semințe de soiuri autohtone, comparativ tolerante la secetă, arșiță și alți factori de climă.
Astfel, într-o perioadă relativ scurtă Republica Moldova s-a transformat dintr-un producător și exportator cu renume de semințe și material săditor, într-un importator stabil al acestora, deseori de o provenință și calitate dubioasă, astfel suplimentând vulnerabilitatea fermierilor și majorând riscul de compromitere a recoltelor.
Soiurile create și cultivate cu succes, în altitudini geografice cu un nivel mai înalt de umiditate si condiții mult prea deosebite de ale noastre, deseori sunt promovate din incompetență profesională sau dorința unor structuri comerciale de a obține beneficii din vânzări în detrimentul sporului și completivității recoltelor. În contextul celor menționate au fost inventate mai multe acte normative, care până la urmă, printre altele au condus și la destrămarea instituțiilor de cercetări științifice în agricultură, menite să asigure menținerea fondului genetic ca parte componentă a sistemului de producere a semințelor.
Analiză declinului în producerea și comercializarea semințelor confirmă lipsa unui sistem de asigurare a sectorului agricol cu sortimentul și calitate necesară a acestora. Ignorând Legea despre Semințe, unele fonduri de binefacere patronate de unii demnitari de stat, de-a lungul anilor și-au adus aportul la introducerea în țară a unor cantități semnificative de semințe, dese ori fără careva necesitate. De menționat că savanții noștri care au în gestiune și studiază colecții de specii și soiuri, știu că doar numai unele din ele corespund condițiilor și cerințelor noastre pedoclimatice.
Deși conform legii menționate importul și comercializarea varietăților neomologate este interzisă, în realitate pe teritoriul republicii, circulația acestora nu este sancționată. Deja mai mulți fermieri, din propria experiență sau încredințat în dezavantajul semințelor din import.
În acest sens, îndoielnică pare a fi afacerea cu înlocuirea soiurilor autohtone prin importul masiv a semințelor de porumb, floarea soarelui și altor culturi la prețuri opresive. Puține sunt cazurile care ar confirma avantajul față de soiurile autohtone, create in instituțiile de cercetare din țara noastră. Dimpotrivă, au fost înregistrate mai multe cazuri cu câmpuri însămânțate cu porumb din import, unde plantele deși aveau o abundență în creștere nu au format știuleți. În ultimii ani tot mai des se observă și fenomenul ocolirii lanurilor cu floarea soarelui de albinele melifere, în dependență de proveniența și particularitățile hibridului.
Circulația liberă, la prețuri exagerate, a semințelor din import prin sistemul ,,cumpăr și vând”, inclusiv și prin intermediul firmelor de comercializare a produselor de uz fitosanitar, urmată de înmagazinarea în contul acestora a producției agricole la prețuri reduse, prezintă o presiune suplimentară asupra completivității acesteia. În atare asociere majoritatea fermierilor cu greu reușesc să-și recupereze investițiile acceptate, iar mulți dintre ei sunt aduși în prag de faliment. În situația dată îndoielnică pare a fi necesitatea importului semințelor de porumb care, deși până când nu afectează direct producătorii înstăriți, poate crea consecințe grave, soldate cu pierderi economice majore. Cu boabele din străinătate poate fi introdus și răspândit un dăunător extrem de periculos al acestei culturi, viermele vestic a rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera). Larvele acestui dăunător atacă rădăcinile plantelor și pe măsura dezvoltării viermele se translocă în tulpină distrugându-i miezul, provocând reduceri în creștere, pieirea și căderea a circa 50-70 % din plante. Acceptând conviețuirea cu un astfel de „oaspete”, vom crea mari probleme pe viitor, riscând să compromitem cultivarea porumbului în contextul schimbărilor climatice. Importul semințelor și materialului săditor devine o cale de introducere la scară largă a obiectelor de carantină. Deja, de câțiva ani capătă răspândire un dăunător intolerabil de periculos, molia minieră a tomatelor (Tuta absoluta) precum și unele tulpini mai agresive a bolilor virotice. În acest context este cazul să ne întrebăm, care va fi perspectiva cultivării tomatelor, cartofului și altor culturi solanacee, dacă prin semințe vom introduce în țară un nou biotip a manei (Phytophthora infestans) la culturile respective, pătruns deja în Europa din Mexic, fiind mai agresiv și mai greu de combătut decât rasa acestui patogen răspândită în condițiile noastre.
Țările cu o agricultura avansată, dispun de reglementări stricte și norme tehnice de producere, supraveghere, certificare și comercializare a semințelor menite să asigure calitățile necesare a acestora. Luând în considerație starea actuală în domeniul respectiv, devine tot mai stringentă necesitatea fondării unei structuri de stat cu funcții de coordonare, care în bază actelor normative ar supraveghea în mod real și eficient toate etapele de producere, certificare și comercializare a semințelor.
Este evident faptul că dezvoltarea agriculturii necesită un studiu permanent asupra nivelului de producere, creare de noi soiuri și hibrizi, elaborarea și implementarea unor metode și tehnologii de producere a semințelor în stare să asigure o producție garantată cu o valoare biologică și compatibilitate înaltă. Spre regret, actualmente, majoritatea soiurilor incluse în Catalogul Soiurilor de Plante și recomandate pentru a fi cultivate în condiție noastre, sunt de proveniență străină. Deși, mulți consumatori cu nostalgie își amintesc de gustul tomatelor, ardeilor și castraveților de altă dată.
Ameliorarea situației la producerea semințelor devine un convenient al timpului, care ar contribui la excluderea din circuit a semințelor de soiuri slab adaptate la condițiile pedoclimatice locale, precum și reducerea pierderilor rezultate din utilizarea acestora, majorarea și stabilizarea volumului de producere. În caz contrar, deși ne mândrim cu faima de ,,mari gospodari”, vom fi sortiți să semănăm resturile de o calitate dubioasă din depozitele altora, compromițând astfel tendințele în dezvoltarea agriculturii.
Vasile Botnari,
doctor habilitat în agricultură, președinte al Academiei de Științe Agricole și ale Mediului din Moldova.
