Mutațiile extrem de periculoase și inexplicabile, care au loc în aspect de relații între state și de încălcare a legilor internaționale, ne fac tot mai frecvent să revenim la poziția nevinovată de altă dată a țării noastre, care proclamase anterior sus și tare că Moldova este o țară neutră. De fapt, nu prea eram întrebați de atitudinea pe care o avem față de alte state, fiindcă oricine își dădea seama că nu mai avem noi nici intenții și nici mari ambiții de acaparare a pământurilor sau de dezlănțuire a războialor. Pur și simplu, aduceam la cunoștința lumii, că nu purtăm pică cuiva și că n-avem de gând să recurgem la cuceriri teritoriale. Mai aveam și timida speranță, că neutralitatea ne va proteja de cei cu intenții războinice. Timpul ne-a demonstrat, însă, că zădarnice au fost aceste speranțe și că la moment neutralitatea n-are nici o importanță pentru cei care umblă tot cu ideia restabilirii imperiului și nici de gând n-au să-și retragă armata „uitată” în stânga Nistrului.
În acest sens este înțeleasă poziția președintei Maia Sandu, care declarase recent, într-un interviu pentru presa britanică, că dacă ar fi cazul să se expună într-un eventual referendum asupra reîntregirii țării, ea ar vota pentru reunificare. În înalta fincție pe care o deține, ea poartă o responsabilitate enormă pentru viitorul țării și cunoaște mult mai multe subtilități de politică externă și de relații interstatale, astfel sugerându-ne și nouă, celor de rând, că situația în aspect de securitate, este una foarte complicată și ar putea necesita acțiuni mult mai hotărâte.
Sunt departe de intenția de a-mi asuma responsabilitatea de a formula o soluție care ne-ar asigura un viitor sigur. Dar, îngrijorat fiind, ca de altfel și marea majoritate a concetățenilor noștri, de evoluția evenimentelor pe arena internațională de care depinde la direct și existența noastră, deseori, chiar involuntar, mă întreb: cu ce surprize va veni ziua de mâine și ce ar trebui să întreprindă societatea noastră ca să evite cele mai dramatice scenarii?
În primul rând, cred, e cazul să conștiintizăm că ne aflăm într-o situație, întradevăr foarte complicată și în aceste condiții, n-ar trebui să apelăm atât de mult la statutul nostru de neutralitate și să înțelegem că agresorului nici odată nu i-a păsat de ce statut avem noi. Să nu uităm și de faptul că nu prea avem cu ce ne lăuda nici la capitolul capacitatea de apărare, fiindcă am tot avut în fruntea țării diriguitori, care timp de mai bine de treizeci de ani, numai de consolidarea forțelor armate n-au avut grijă. Așadar, concluzia-i una și cât se poate de tristă: suntem săraci, dezarmați și fără susținere, dar ne aflăm în fața unui pericol eminent, care, nici decum nu dorește să ne ocolească. Ce am putea întreprinde în aceste condiții? Doar să căutăm sprijin în aliații și prietenii noștri.
Aceasta fiind reala stare de lucruri, n-avem decât să-i dăm dreptate președintei, care a fost sinceră și a spus un adevăr, dealtfel cunoscut de toată lumea care gândește și care nu-i indiferentă la viitorul populației de pe acestă bucată de pământ.
Constantin Rotaru
