Rândurile ce urmează, au fost scrise sub impresia celor povestite de un bun prieten al redacției, un pomicultor de la nordul țării, cu multă experiență și cunoștințe vaste în cultivarea fructelor. Anume datorită cunoștințelor sale, Dumnealui a reușit să fondeze o livadă de toată frumusețea și, cu timpul, să se extindă, pentru a ajunge și la concluzia, că lucrurile ar putea merge în continuare mai bine, dacă pe lângă livadă, ar mai exista și un frigider. Dat fiind că vorbele acestui harnic agricultor nu diferă de fapte, în scurt timp a și pornit construcția. Iar întrucât pentru finalizarea lucrărilor a fost nevoie de investiții substanțiale, pomicultorul, precum e și firesc, s-a împrumutat de la bancă.
Tocmai de aici au și început nevoile. Deși conform contractului, lunar era obligat să achite o sumă fixată, la doar câteva luni, banca i-a expediat o scrisoare, prin care l-a anunțat, că procentul care urmează a fi achitat, se majorează. Urma să achite în fiecare lună aproape de două ori mai mult decât prevedea suma inițială. Pretextul era unul banal, – instabilitatea financiară. (Probabil că banca bănuiește că de această instabilitate-i vinovat anume pomicultorul nostru!) Oricum, în urma sfatului comun, unul din membrii familiei, pentru a face față condițiilor impuse de bancă. a fost nevoit să plece la muncă peste hotare.
La sigur, că asemenea „povești de dragoste” dintre bănci și producători sunt multe la număr, ele-s cunoscute de toată lumea și au cam același sfârșit: benefic pentru bancă și de mare decepție pentru agricultori.
De altfel, examinată în ansamblu, situația privind relațiile dintre fermieri și cei cu care ei sunt nevoiți să conlucreze, este una permanent în defavoarea producătorului. La comercializarea producției agricole, spre exemplu, de cele mai multe ori, anume producătorul este nevoit să accepte prețul impus de intermediar sau de comerciant (de ani de zile prețul de achiziții aproape că nu se schimbă, în timp ce în rețeaua comercială prețurile s-au dublat și chiar triplat). Desfacerea producției este aproape în exclusivitate lăsată pe spatele agricultorilor. Până și accesul pe piețele străine se face tot de către producători, dintre cei mai îndrăzneți și mai cu experiență. Cu mare risc și cheltuieli enorme, aceștia ajung prin Asia și America Latină, nefiind susținuți de autoritățile direct responsabile de extinderea piețelor de desfacere. Sunt lăsate, în exclusivitate la discreția importatorilor și prețurile la mijloacele tehnice, la îngrășăminte, pesticide și erbicide, la carburanți.
Invocând necesitatea respectării regulilor de piață, autoritățile noastre statale, în special cele responsabile direct de promovarea și apărarea intereselor agricultorilor, s-au înlăturat în exclusivitate de implicarea în soluționarea problemelor existente. Astfel se întâmplă, că agricultorii noștri sunt nevoiți, fiecare în parte, să se confrunte față în față și cu dictatul băncilor, și cu monopolul structurilor de achiziții, și cu acțiunile concertate ale importatorilor de inputuri, și cu cele ale intermediarilor, care profită de situația celor mulți, lăsați fără protecție, acea protecție, de care au nevoie agricultorii noștri, dar care tot întârzie să ajungă în mediul rural.
Constantin Rotaru
