Vorba din titlu am auzit-o de repetate ori din gura agricultorilor noștri, în special atunci, când în discuție abordam subiectul despre rolul și asistența din partea statului pentru cei care muncesc în ramura de bază a economiei noastre.
Sunt departe de a susține această afirmație și de a împărtăși anume această viziune asupra problemei, fiindcă am ferma convingere, că agricultura noastră are nevoie stringentă de susținere și de implicarea permanentă a structurilor de stat în soluționarea multiplilor probleme . Cum, spre exemplu, vor putea sta în calea scumpirilor de motorină, fermierii noștri, dacă nu vor interveni legislatorii? Numai ei, prin deciziile adoptate, ar putea reduce taxa pe valoarea adăugată la combustibilul utilizat la lucrările agricole, contribuind, cel puțin parțial, la micșorarea enormelor cheltuieli suportate de către agricultori pe parcursul anului agricol. Cine, dacă nu cei din structura de stat numită Consiliul Concurenței ar trebui să intervină pentru a mai tempera din poftele mereu în creștere ale celor care au acaparat toate pârghiile de influență la formarea prețurilor de achiziții la produsele agricole. Cine, în sfârșit, va face, odată și odată ordine în repartizarea subvențiilor, pentru că este inadmisibil ca și-n continuare, unii agenți economici, să beneficieze de repetate ori de suportul acordat, iar alții, adică majoritatea, să se descurce și-n continuare pe cont propriu.
Șirul întrebărilor poate fi continuat, dar, cred și cele, la care m-am referit, sunt suficiente pentru a-i convinge să-și schimbe poziția pe cei, care mai îndrăznesc să afirme că organele de stat ar trebui să stea la o distanță respectuoasă față de agenții economici din agricultură.
Dar, până la urmă, dacă e să pătrundem în esența problemei, și cei, care insistă să nu le încurce statul, au dreptate. Mulți, dacă nu chiar majoritatea agricultorilor, s-au ciocnit, și au avut de suferit de pe urma diferitor restricții, controale, intervenții cu iz de comandă, diferite obstacole birocratice, care i-au și adus la concluzia că mai bine ar fi dacă i-ar vedea și i-ar auzi mai rar pe cei, care prin definiție ar trebui să le fie buni aliați.
…În virtutea profesiei de ziarist, am avut fericita ocazie să mă deplasezi în diferite țări ale lumii. Oriunde mă aflam, căutam să fac cunoștință cu oamenii aflați mai aproape de ceea ce numim noi producția agricolă. Fermierii din Italia, Franța, Ungaria, Cehia sau Finlanda, pretutindeni, erau surprinși de întrebările, uneori naive pentru ei, legate de achiziții și intermediari, de prețuri la inputuri dublate peste noapte, de concurență neloială, de repartizare inechitabilă a mijloacelor, de dictatul birocraților. La ei aceste fenomene lipsesc. Toate relațiile sunt reglementate de lege, iar structurile de stat abilitate să poarte de grijă fermierilor, au în atenție permanentă protecția și promovarea intereselor agricultorilor. La ei, cei care prin muncă contribuie direct la prosperarea statului, la fortificarea economică și la securitatea alimentară, sunt apreciați și protejați.
Oare nu aceiași atitudine o merită și agricultorii noștri? Poate-i cazul să recunoaștem la cel mai înalt nivel, că numai datorită agriculturii economia noastră și bugetul public național se mai mențin pe linia de plutire, și că a venit timpul să-i sprijinim nu doar prin vorbe pe fermierii noștri, care au tot dreptul să se bucure de aprecierea pe care o merită în deplină măsură.
Constantin Rotaru
