De pe băncile școlii ni s-a insuflat respectul pentru persoanele care aveau funcții înalte în stat. Mentorii ne implantau insistent convingerea că într-o funcție de mare responsabilitate poate ajunge doar o persoană cu aptitudini alese, un om deștept, cu o ținută morală la cel mai înalt grad.
Viața ne demonstrează că acea abordare clasică din programele de studii, deseori nu are nimic comun cu realitatea. Cred că nu-i cazul să expun și argumente, fiindcă, fiecare dintre noi, poate aduce exemple de incompetență, indiferență, iresponsabilitate și de alte calități negative manifestate de către cei, care au nobila misiune de a apăra drepturile și interesele noastre, ale muritorilor de rând. Mai mult chiar, cunoaștem că printre înalții funcționari de stat, procurori și judecători sunt și dintre cei, care au comis nu doar abuzuri nevinovate, dar și încălcări grave ale legislației, cu delapidări de fonduri în proporții deosebit de mari sau chiar, cu trădare de Patrie.
Sincer, am cam obosit să ne mirăm de ingeniozitatea, obrăznicia, dar mai mult de gravitatea încălcărilor comise. În scurta istorie de la proclamarea independenței, avem zeci, dacă nu sute de cazuri de încălcări flagrante la nivel de stat, comise anume de cei, care s-au aflat la putere. Toți ei, (aproape fără excepții!) o duc bine în continuare, mulți se află acum la odihna ”„binemeritată”, unii mai fac și politică în speranța, că poate să mai revină la putere. Au și temei, fiindcă incapacitatea celor care au misiunea de a ocroti statul de drept este una surprinzătoare.
Cum poate fi curmată această practică extrem de nocivă și când vom avea la guvernare persoane modeste fără pretenții de îmbogățire pe seama postului ocupat? Ne bucură, că avem un bun exemplu în acest sens. Este vorba de actuala Președinte a statului, căreia nimeni n-ar poate reproșa că ar fi folosit înalta funcție pentru îmbogățire. Dimpotrivă, salariul Maiei Sandu este mai mic decât a altor demnitari. Dar, cu părere de rău, exemple de acest fel sunt rare de tot. În schimb abuzuri, în special dacă ne referim la trecutul nu prea îndepărtat, avem destule. Corupția, ca și buruiana cu rădăcina implantată adânc în sol, continuă să se răspândească din simplul motiv că chiar unii dintre cei care prin definiție au misiunea de luptă împotriva viciului, sunt, chiar ei afectați de „boala secolului”. Vorba-i de unii reprezentanți ai structurilor care veghează respectarea legii și sunt mesageri ai dreptului și dreptății.
Or, tocmai la acest capitol, cel al dezrădăcinării corupției avem mari restanțe și anume din aceste considerente, Uniunea Europeană când e vorba de admiterea noastră în comunitate, ne mai ține încă la distanța de ani.
…Procesul de curățare a sistemului, parcă a demarat, dar prea anevoios, cu mare scârț, se învârte roata. Evident că cei, care „tot făcând dreptate” sau aflându-se la cârmă în alte funcții de stat cu posibilități de agonisire a averii, pe parcursul anilor, fără mare efort, și-au construit palate au adunat bani cu sacii și nu vor să se desparte de lux, influență și putere. Ei mai speră să revină în fotoliile de guvernare mizând pe alegerile din toamnă. Este nevoie acum de mare voință politică, de curaj și multă îndrăzneală pentru a stopa această intenție periculoasă. Dar mai este nevoie și de conștiința civică și deșteptăciunea noastră, a celor mulți, care, cred că a venit și timpul să cunoască cum se alege grâul de neghină.
Constantin Rotaru
