Acest îndelungat proces istoric, pentru Națiunea Română, sub formă organizatorică, statală, a demarat cu Actul Unirii de la 24 Ianuarie 1859 – Unirea principatelor. Și, din nou, au mai trecut niște ani, pentru ca procesul de constituire statală, organizare juridică să triumfe în Anul 1918.
Astfel, mai întâi, Sfatul Țării, organ legal și legitim constituit la acea vreme, a adoptat, la 27 Martie 1918, Actul Unirii Basarabiei cu Patria Mamă – România, Act Promulgat de Ferdinand I, Regele României. Apoi, noiembrie 1918, Congresul din Bucovina adoptă respectivul Act de Unire cu România. Și, în apogeul constituirii statale a Națiunii Române – Marea Adunare Națională, formă directă de exercitare a suveranității naționale, la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918 adoptă Actul Unirii românilor din Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat cu Patria-Mamă – România.
Așadar, statul nou România s-a întemeiat pe ideea națională și democratică. „Țara este Statul închegat care conține în sine atât națiunea cât și solul, Statul organizat, așezat și pașnic, care stăruie pe drumul hotărât de soartă; Statul născut în mod natural din pământul plămădit cu sânge, iar nu o simplă creatură juridică de moment a unor interese și acorduri internaționale” (Teodorescu A. Valoarea juridică a unui cuvânt românesc. Analele Academiei Române, Memoriile secțiunii istorie, seria III, Tomul XXVIII, memoriul 11). Anume în calitatea sa naturală, Țara, Statul – România a fost recunoscută, pe plan internațional la Conferința de Pace de la Paris, 1920.
Consolidarea și înflorirea Națiunii Române în spațiul istoric și etnic al devenirii sale, a durat până la 28 iunie 1940, după care a venit calvarul, ocuparea, deportările și deznaționalizarea românilor de pe teritoriul Basarabiei române, ocupat de agresorul și ocupantul – Uniunea Sovietică. Acest măcel s-a instaurat „cu o consecință directă a Pactului Ribbentrop-Molotov … din 28 septembrie 1939 … Uniunea Sovietică comunistă … în iunie 1940 a ocupat și a anexat părți din România – teritorii care nu au fost niciodată returnate …” (Rezoluția Parlamentului European din 19 septembrie 2019, referitoare la importanța memoriei istoriei europene pentru viitorul Europei (2019/2819/RSP). În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 6.05.2021.c171(25).
Rezultă deci, că în mod natural, legal și legitim Basarabia, dobândește dreptul la autodeterminare prin proclamarea independenței față de ocupant – Uniunea Sovietică.
Anume, în plină concordanță cu normele și principiile dreptului internațional public, Parlamentul Republicii Moldova de prima legislatură (1990-1994), la 27 August 1991, a adoptat Declarația de Independență față de ocupant, Declarație legitimată în aceeași zi prin votul unanim al delegaților plenipotențiari la Marea Adunare Națională. Spiritul de independență și revenirea în cadrul statului Național român în frontierele de până la 28 Iunie 1940 sunt clar formulate în textul Declarației, în conformitate cu care Republica Moldova ca stat este „liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.
Iar acest proces de revenire a poporului „în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale române” este suplinit, normativ și prin Carta de la Paris pentru o Nouă Europă din 21 Noiembrie 1990, act nominalizat în textul Declarației de Independență. Astfel, Carta statuează principiul „unității naționale” stipulând „Realizarea unității naționale a Germaniei este o contribuție importantă la instaurarea unei ordini de pace justă și durabilă în Europa unită …” (Aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.707-XII din 10 Septembrie 1991. Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, volumul 1, pag.304).
În aceste circumstanțe naturale, de fapt și de drept, ziua de 27 Martie semnifică concomitent atât un eveniment istoric și juridic de organizare a Națiunii române la 1918 într-un stat național unitar și indivizibil (Art.1 din Constituția de la 29 Martie 1923) cât și temelie normativă cu caracter național și internațional de Reîntregire Națională a românilor basarabeni în cadrul teritorial al Țării – România. Evanghelia cheamă clar la reîntregire prin pilda: „Împărăția cerurilor se ia prin străduință”.
Rezultă, deci, cu claritate Divină și Umană, Reîntregirea Națiunii Române într-un stat național și unitar este unica salvare și, în același timp, unica abordare Demnă și Onorabilă Națiunii Române, atât în cadrul Europei unite, cât și a Națiunilor Unite.
Așa să ne ajute Bunul DUMNEZEU!
Alexandru ARSENI,
Profesor universitar, doctor habilitat în drept constituțional, Președintele Asociației Obștești „Parlamentul Independenței”, Votant și semnatar al Declarației de Independență, Cavaler al Ordinului Republicii, al Ordinului de Onoare, Membru de Onoare în grad de Comandor al Ordinului Militar de România.
