Cazul din Spitalul Clinic Republican „Timofei Moşneaga”, produs la finele lui iulie,în care un medic-chirurg discutând cu o pacientă vorbitoare de limba rusă, a întrebând-o de ce ea nu vorbeşte limba română, ci rusă, odată ce trăieşte aici, a stârnit un val de critici, fiind învinuit că medicul ar avea un limbaj „rusofob”.
Alt caz: săptămâna trecută reţelele de socializare din Moldova au explodat de pe urma unei postări video, cum un ofiţer al poliţiei rutiere refuză să vorbească cu un lolcuitor din Comrat în limba rusă. Comrăteanul îi cerea poliţistului să vorbească cu el doar în limba rusă, pentru că aşa, după cum argumenta el, limba rusă este o a doua limbă de stat în Moldova. Ofiţerul calm i-a răspuns că Constituţia R.Moodova predeve doar o limbă de stat.
Această postare a stârnit, de asemenea reacţii, tonul lor fiind împărţit în două tabere: unii îl susţineau frenetric pe omul legii, (ei fiind în majoritate), iar alţii îl condamnau categoric. Şi de o parte, şi de alta s-a văzut destulă ură. Ambele cazuri, despre care am menmţionat mai sus, încă o dată demonstrează că noi avem încă mari probleme de atitudine între reprezentanţii naţiunii de bază a ţării, moldovenii, şi cei ai diferitor grupuri minoriatare etnice(ruşi, bulgari, găgăuzi, ucraineni etc) în ce limbă trebuie să se comunice în R. Moldova. Majoritatea covârşitoare a internauţilor au caracterizat în termeni duri, comportamentul găgăuzului din Comrat. Dar şi de cealaltă parte s-au scris cuvinte grele, încărcate de ură la adresa ofiţerului de poliţie şi nu numei de genul „fascist”, ”românscoe otrodie” etc. Au găsit de cuviinţă să se includă şi unii reprezentanţi ai Adunării Populare din regiune, care au cerut reacţie aspră de la Ministerul de Interne şi l-au apărat pe comrătean făcând trimitere la Legea privind Staturul special al autonomiei Găgăuzie. Prin ofiţerul său de presă Ministerul de Interne a calificat comportamentul ofiţrului ca unul corect.
Conflictul în cauză a fost pe larg reflectat şi pe la unele posturi de televiziune cu participarea unor persoane cumpătate, tolerante, care nu au tratat agresiv comportamentul găgăuzului. Dar şi ei rercunoşteau că se vede de la o poştă că locuitorul Comratului cunoaşte limba de stat. Poliţistul i-a cerut doar permisul de conducere şi documentele pentru maşină. Oare locuitorul Găgăuziei niciodată n-a citit pe documentele sale că „prava” înseamnă “permis de conducere”? Sau să nu înţeleagă el ce înseamnă “documentele pe maşină”? Absurd.
Problema limbii române e alta: chiar unii moldoveni de-ai noştri: în magazine, în transportul comun, pe stradă, nu doresc să vorbească în limba de stat, demonstrând că o fac cu superioriotate. Mai mult ca atât: avem în republica noastră peroane trimise special în Moldova, s-au venite “la cald” cu 50-60 de ani în urmă, care nu ştiu nici zece cuvinte în limba noastră. Încercaţi de scoateţi de la intrarea în magazine cuvântul “hleb” şi-o să vă convingeţi că aceşti nevorbitori de limbă română n-o să se rătăcească în căutarea pâinii. Constat fără careva răutate: nu vor, inclusiv nu vor să accepte că nu mai este URSS şi ei sunt cetăţeni ai unui stat suveran. Vrem, nu vrem, timpurile aşează lucrurile la locul lor.
Amintiţi-vă cum erau calificaţi locuiotorii republicilor unionale din Asia Mijlocie(Uzbekistan, Tadjikistan,Turcmenistan)etc.)-“ciurki”.Câţi vorbitori de limbă rusă mai trăiesc acum în aceste ţări? Îi numeri pe degete. Până şi Kazahstanul a întrodus grafia latină în locul celei ruseşti şi limba de stat a devenit obligatore pentru toţi. Mai mult de jumătate de Ukraină din principiu (ştiţi din ce motive) nu pronunţă un cuvânt în rusă. Cei care sunt ruşi în Ţările Baltice îşi schimbă numele (Ivanovs,Petrovs, Semionos etc.) numai ca să rămână să trăiască acolo – că e mai bine.
Doar 4,8 procente din populaţia Moldovei sunt ruşi, un pic mai mulţi – sunt găgăuzi iar aproximativ 10 procente sunt ucraineni. dar o parte dintre ei se autoidentifică ruşi. Nu le propunem să-şi ia valiza şi să plece. Dar un lucru elementar urmează să-l facă: să învețe limba statului și să poarte respect pentru țara care-i adăpostește.
Grigore Teslaru
