În aceste zile, când retrăim emoțiile anilor 80-90 ai secolului trecut, când Moldova noastră „s-a trezit din somnul ei de moarte”, la poalele Codrilor Tigeci, în satul Cociulia, s-au desfășurat un șir de activități menite să reconfirme faptul că “noi suntem urmașii lui Ștefan cel Mare”, că nu ne-am uitat rădăcinile. Nu toată lumea știe că locuitorii satului Cociulia primii – și unicii în Basarabia noastră!-au edificat, în acea perioadă, în Codrii Tigheciului, o Casă a Poeziei, unde se spunea adevărul despre Mișcarea de Eliberare Națională a moldovenilor, se recitau poezii patriotice, aici poposind cunoscuții poeți, scriitori – Vieru, Hadârcă, Romanciuc, Dabija, Cimpoi, că prin dumbrăvile cociuliene a fost plăsmuită scumpa și drăguța Albinuță a marelui Grigore Vieru. Și au meritat mai mult ca alții acest lucru cociulienii, care s-au încumetat să arboreze faimosul nostru Tricolor, fluturându-l, mândri, La Izvor, acolo, unde, în august 1989 se adunase mai tot satul, de la mic la mare și unde, pe parcursul anilor, se organizează Hora satului, sărbători de zile mari-Festivaluri, Concursuri, două dintre care –De la neam la neam și Jocul din bătrâni lăsat– au devenit tradiționale și îndrăgite de iubitorii cântecului și dansului popular. Anume atunci, când aici lumea venea –ca albinuțele la cules nectarul din flori-pentru a mai asculta o poezie de suflet, a mai sta la sfat cu distinsul ei ctitor, un mare patriot, Dumitru Dimcea, s-a transformat într-un loc sfânt, un Izvor al Deșteptării, de unde curgea nestăvilit dorul de Țară, de Neam, de Dumnezeu, de Eminescu, de Istorie și Adevăr. De aici, pe zi ce trecea, tot mai mulți cociulieni mergeau la manifestările dedicate luptei pentru eliberarea națională, organizate la Chișinău, unde deseori participanții erau intimidați, chiar arestați. Dar nu s-au lăsat, n-au cedat, ci au mers înainte. Or, vorba poetului, Când clopotele bat în lacrimi pure/ Fug fiarele de frică în pădure!…
Și iată că veni clipa, când reprezentanții intelectualității din Cociulia, adevărați fii ai poporului, care poartă în inimi o nesecată dragoste de istorie și neam – pedagogii Gheorghe Țâmbal, Aurel Vahnovan, Ion Dimcea, Maria Grecu, Maria Avram ș.a.- au decis să declare: „Oameni buni, a sosit momentul adevărului. Destul cât am fost amăgiți, înjosiți, umiliți, impuși să vorbim o altă limbă, cu alt alfabet, alte tradiții și obiceiuri, străine nouă. Suntem datori să ne ridicăm capul, să ne cunoaștem adevărata istorie, care este mai mult făcută din durere, cu multe perioade tragice. S-o studiem și să aducem adevărul tuturor, dar și/sau mai ales-celor tineri, copiilor și nepoților, care merită pe deplin să trăiască într-o țară liberă și independentă!”… Și așa, pas cu pas, la Cociulia se închega o echipă de adevărați patrioți, care au reușit mai multe lucruri frumoase, demne de toată lauda – a fost amenajat locul de agrement La izvor, unde deasupra cișmelei a fost instalată o legendară Căciulă, care vine să confirme legenda despre popasul făcut prin aceste locuri de Ștefan cel Mare și cușma pierdută…
Dincolo de alte calificative, pe care le-au meritat pe deplin organizatorii și actorii acelui superb spectacol, unde pentru prima dată a fluturat mândrul Tricolor, lozinci care cereau dreptul băștinașilor la Limbă, Alfabet, Independență, trebuie să spunem că a fost o poveste frumoasă a Neamului, care, vine vorba, S-a trezit din somn de moarte/Ca viteazul din poveste. Or, fără dragostea lor față de neam și moșie, de limbă și istorie, n-ar fi fost posibile victoriile obținute în anii 1989-1991- Statutul de limbă de stat al limbii române cu grafie latină, Stemă, Drapel, Suveranitate și Independență. Și chiar dacă astăzi, cu regret, nu suntem cu adevărat independenți (atâta timp, cât la Nistru mai stă armata rusă și nu controlăm raioanele răsăritene), că nu toți dintre noi și nu întotdeauna suntem consecvenți, pentru a ajunge odată și odată la împlinirea idealurilor, pentru care au luptat eroii anilor 90 ai secolului trecut, acei care și-au dat viața în războiul din 1992, că o bună parte dintre noi mai rătăcim, suntem prea lăsători, cedăm prea ușor cele cucerite cu atâta jertfă, dar sunt convins că dacă vom susține actuala guvernare, vectorul european al țării, vom reuși să păstrăm ceea ce avem mai sfânt, ce ne menține ca neam.
Multe sărbători și tradiții frumoase au locuitorii satului Cociulia, prin care arătăm lumii întregi că suntem, că muncim și ne veselim, învățăm și știm să prețuim tot ce e frumos și sfânt pe acest pământ. Dovadă elocventă în acest sens e și ediția a VI-a a Festivalului Regional al Dansului Popular „Jocul din strămoși lăsat”, desfășurat la Izvorul Deșteptării, la iniţiativa etnografului Filimon Dimcea, promotor al folclorului şi al dansului strămoşesc, în parteneriat cu Căminul cultural ,,Mihai Batîr” din Cociulia, Administraţia Publică Locală Cociulia, Secţia Cultură şi Turism Cantemir, adică acolo, unde sunt la ele acasă Ziua Independenței ,Limba Noastră – cele mai mari sărbători ale noastre, prin care marcăm unitatea națională, esența moştenirii tradițiilor, obiceiurilor şi valorilor neamului lăsate de strămoşi. Să ne mândrim cu țara noastră,să ne păstrăm identitatea națională şi să o transmitem din generație în generație. Precum mi-a mărturisit dna profesoară de limbă și literatura română la Gimnaziul „V.Hanganu”, Natalia Cârlan, “cu ajutorul tradițiilor devenim deosebiți și unici; fiecare dintre noi are datoria să-și aplece urechea la vorba cu tâlc a bătrânilor, să culeagă cu grijă nestematele folclorice, pentru a le transmite, ca pe o sfântă relicvă, copiilor, nepoților și strănepoților, pentru ca ei să nu ne blesteme că i-am lăsat înstrăinați și rătăciți de neam. Să menţinem focul viu în vatra strămoşească, adunând lume bună și veselă în bătătura casei părintești, la izvorul cântecului și dansului popular”.
…În curtea grădiniţei nr.1 ,,Clopoţel” colectivele din Cociulia, Leova, Comrat, Călăraşi, Criuleni, Cimişlia, Chişinău, au încins o horă tradiţională, un simbol al prieteniei, apoi, însoțiți de muzicanții Mihai Balan(acordeon), feciorul Mihai (trompetă) şi Viorel Crăciun (tobă), etalându-şi frumuseţea costumelor populare, am parcurs calea până la Izvorul lui Ștefan Vodă, în aplauzele generosului public. Evenimentul artistic de anvergură a fost moderat cu măiestrie și dăruire de sine de către Valentina Balan. Astfel că, gândul de altădată al coregrafului Filimon Dimcea ,,de a edifica la Cociulia o vatră a jocului, unde să scoată din cuptorul sufletului hora neamului” a devenit realitate, contribuind astfel la fortificarea spirituală a satului, conservării și promovării valorilor culturale. Jocul strămoşesc se transmite cu sfinţenie din generaţie în generaţie, iar acest fapt ne bucură enorm. Dovadă elocventă în acest sens poate fi ansamblul folcloric ,,Semănătorii”(conducător –Eudochia Popescu), ansamblurile de dansuri populare ,,Şoimii neamului”(Tatiana Balan), ,,Mocăncuţa”(Viorel Crăciun), ,,Neam basarabean”(Iurie Butuc şi Roman Balan, discipoli ai dnului Filimon Dimcea.
Surpriza evenimentului a fost apariţia pe scenă a Ansamblului Etnofolcloric ,,Crenguţă de Iederă” (USM Chişinău), condus de Maria Iliuţ. Este o mândrie pentru părinţi, dar şi pentru toți cociulenii faptul că Laura Perju face parte din acest minunat colectiv. Pe parcursul Festivalului, cu mesaje de susţinere, motivaţie şi de mulţumire au venit Primarul localităţii, Vladimir Putregai şi secretara Consiliului sătesc, Alina Ojog. Nu au lipsit de la sărbătoare nici meşterii populari: Simion Cauia, Domnica Tomiţă, Maria Costandache, Svetlana Toderici și Ion Nistorică din Leova, care și-au expus cu mândrie lucrările, rodul muncii lor: obiecte cioplite din lemn, vase de lut, coșuri din lozie, covoare din lână, obiecte împletite/croșetate în nopțile lungi de iarnă, broderii date uitării pe nedrept, fețe de mese de o splendoare aparte, prosoape țesute în diferite timpuri și zone. Orice obiect e făcut cu mult talent, dragoste şi gust artistic. A fost expusă şi colecţia de miere a apicultorului Gheorghe Bordea, transmisă prin moştenire fiului Andrei şi soţiei Maria.
…Festivalul s-a încheiat cu tradiționala horă, iureșul căreia i-a curpins pe toți-de la mic la mare – și care ne aduce la gândul că, într-adevăr, ,,Veşnicia s-a născut la sat”. S-a încins o horă de mai mare dragul:s-au prins în joc tineri și bătrâni, gazdele și oaspeții. Juca toată făptura aici, sub căciula lui Ștefan Vodă, muzica lăutarilor contopindu-se cu susurul izvorului săltăreț, care parcă încerca să mai potolească sufletul dansatorilor, căci era sfârșit de Gustar și soarele dogorâse ziua întreagă. Dar nimic nu era în stare să stăvilească iureșul horei, care pentru noi, românii de pe această palmă de pământ mioritic, reprezintă, de bună seamă, cel mai complet ritual ce simbolizează însăși existența și identitatea noastră milenară, este celebra metaforă a renașterii neamului nostru, asemeni legendarei păsări Phoenix. Să revenim, deci, cât mai des, la tradiţii, la cântecele și jocurile populare – mai vechi și mai noi, care impresionează și fascinează împătimiții de frumos, pentru că ele ne definesc ca entitate, să ne păstrăm-ca ochii din cap!- datinile și obiceiurile străbune, doar astfel le pregătim urmașilor cea mai de valoare zestre.
Ion Domenco
