În editorialele gazetei noastre abordăm diferite aspecte ale realităților de la sate. În majoritate, țin ele de economie, de administrare, de nivelul de viață și de alte divese probleme ale mediului rural. Ne străduim să cuprindem un spectru cât mai larg de situații de care se confruntă sătenii, dar, (o spunem cu toată sinceritatea), nu întotdeauna ne reușește să atingem scopul râvnit. Prin publicarea acestui material, sperăm să completăm acest vid, dat fiind că mulți, chiar foarte mulți locuitori ai mediului rural deseori se ciocnesc de acestă problemă.
Vorba-i de situația, când fiind nevoiți să se adreseze medicului, la registratura instituției, bonavii sunt informați că specialistul într-un domeniul sau altul poate să primească potențialul pacient doar peste câteva zile sau chiar săptămâni. Desigur că după răspunsul primit, descurajarea-i una extrem de mare, fiindcă în majoritatea cazurilor ne adresăm medicului, anume atunci când avem nevoie, uneori chiar stringentă necesitate și evident, că venim la punctul medical sau la policlinică în speranța că medicul va interveni imediat, dar nu peste 2-3 sau patru săptămâni. Specificul bolii, în majoritatea cazurilor e de așa natură, că nu putem lua nici o pauză, uneori nici de o oră sau două, dar nu tocmai de săptămâni la rând. Instituțiile respective, însă, nu prea sunt deranjate de această stare de lucruri. Motivul unei atare situații, conform administratorilor de nivel înalt și de cel mai de jos, e unul cât se poate de prozaic, – n-avem medici.
Ar fi poate cumva îndreptățită această explicație, dacă n-am cunoaște că la Universitatea de Stat de Medicină își fac studiile concomitent aproximativ șapte mii de studenți. Alte câteva mii de tineri și tinere studiază la colegiile de medicină. În fiecare an, devin absolvenți ai Universității peste o mie de tineri, care, conform logicii elementare ar urma să fie angajați la policlinicile și spitalele din sistemul național de sănătate. Urmând aceleiași logică elementară, când anual se înregistrează un număr imens de absolvenți, instituțiile noastre medicale demult ar fi trebuit să fie completate sută la sută, iar doctorii tineri ar urma să fie angajați la serviciu numai după un concurs riguros.
Se întâmplă invers. Instituțiile medicale duc lipsă acută de specialiști. Și nimeni nu abordează problema și nimănui nu-i pasă de această stare stupidă de lucruri, când bonavii așteaptă nu zile, dar săptămâni la rând să primească consultația medicului.
P.S.
Medicii cu stagiu , dar și unii din administratorii din domeniul respectiv, sunt de părere că problema poate fi soluționată fără mare efport și piederi. Dat fiind că majoritatea posesorilor de diplome pur și simplu nu ajung la locul repartizării, (ei aleg alte variante convenabile lor dar nu și societății), ar fi corect ca proaspeții absolvenți, să fie impuși prin lege să muncească 3-4 ani la locul repartizat. Până la urmă, oare nu ei, la încheierea studiilor, au depus jurământul lui Hippocrate, care tine de îndatoririle morale ale unui medic angajat în serviciul societății.
Constantin Rotaru
