Sărbătoarea Nașterii Domnului a fost pentru enoriașii bisericii ortodoxe române „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău, sectorul Buiucani, nu doar o sărbătoare creștină obișnuită, ci va intra în istoria parohiei ca un eveniment de seamă, un simbol nu doar al Crăciunului, în aspect general, dar și ca un simbol al răbdării. Astfel, din anul 1992, creștinii ortodocși din partea locului supraveghează vizual, dar și prin implicare, construcția bisericii monumentale. Acești enoriași niciodată n-au căzut în deznădejde, dar cu încredere în Domnul au fost mereu receptivi. Pentru ei, sărbătorile din zilele trecute au avut o semnificație deosebită: de această dată pruncul Hristos S-a născut în biserică de sus, ce are hramul pe cei mai mari apostoli, Petru și Pavel. Este splendidă necesitatea întrupării Mântuitorului, ca și acea a finalizării construcției acestei biserici somptuoase.
Despre acest eveniment vorbim în interviul realizat cu preotul Viorel COJOCARU:
– Ce semnificație are această mare sărbătoare creștine pentru biserica „Sfinții Apostli Petrru și Pavel”?
– Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este considerat cel mai mare dar pe care L-a făcut Dumnezeu omului. Pogorârea în trup de om a Cuvântului este concentrată spre ridicarea sau eliberarea noastră din mreaja păcatului. Mântuirea ființei umane se realizează prin moartea Lui. El S-a născut ca să moară biruind-o astfel, apoi să deschidă raiul cu biruință, prin Înviere. Domnul Hristos S-a jertfit pentru om dezinteresat, fără a aștepta ceva în schimb, în dorința mare ca omul să-l urmeze. Câtă bucurie face Dumnezeu omului! Nu există nicio sărbătoare laică care să unească atât de frumos familiile: copiii merg la părinți, acasă, finii la nași, etc., toate se întâmplă la cele două mari sărbători, Nașterea și Învierea Domnului.
Parohia noastră, „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Petru și sârguința Parohului Petru Buburuz, la inițiativa a peste 300 de enoriași, din anul 2000 prăznuiește toate sărbătorile bisericești și pe stilul vechi, dar și pe cel nou. Această sărbătoare deosebită, cu multe tradiții și obiceiuri, cu o încărcătură teologico-dogmatică specială, cu multă bucurie s-a întipărit în sufletul fiecărui creștin. Toți copiii așteaptă această zi a Nașterii, iar noi, maturii, ne-am bucurat de cea mai mare ofrandă, de prima slujbă în biserică de sus, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Această încărcătură euforică a praznicului s-a dublat în parohia noastră, or, s-a oficiat prima Dumnezeiască Liturghie în locașul recent pictat, chiar dacă nu este finalizată pictura, catapeteazmă, iluminarea și mobilarea, totuși, comunitatea a tăiat panglica așteptării.
Cu siguranță, ctitorul și parohul ei, protoiereul mitrofor Petru Buburuz, poate mărturisi în multe romane ispitele și bucuriile zidirii unui lăcaș românesc într-un mediu infectat de rusism, pe de-o parte, și globalizarea, pe de alta. Biserica noastră e românească nu doar după arhitectură, ci și în organizarea ei conceptuală. Dorința parohului s-a împlinit, avem o biserică românească în sectorul Buiucani. La prima slujbă din biserica de sus, ochii părintelui Petru erau mereu scăldați în lacrimi, cu vocea tremurândă de nespusă fericire înălța rugăciuni în noul lăcaș. Cu deosebite emoții s-a străpuns văzduhul bisericii cu constatarea de la finalul Dumnezeieștii Liturghii, „Săvârșitu-sa!”, apoi, ca semn al biruinței a continuat cu salutul pascal „Hristos a Înviat!”. Povara construirii bisericii s-a ancorat și în povara anilor. Are Dumnezeu planul Lui și cu noi, dar mai ales cu părintele Petru, pe care l-a înzilit ca să-și poată vedea realizat proiectul de-o viață. Și poporul basarabean a născut un Manole. Bucuria noastră este că suntem contemporanii părintelui paroh, dar și perioadei de construcție a acestei frumoase și monumentale biserici.
Calitatea construcției și estetică exterioară a lăcașului se pliază perfect cu cea interioară. Pictura neo-bizantină, în frescă umedă, neobișnuită creștinilor noștri, a ridicat sufletele participanților la slujba divină. De sus, din cupola centrală a bisericii ne supraveghea Pantocratorul și ceilalți sfinți cu chipurile pictate. Lăcașul a fost arhiplin, credincioșii murmurau a rugăciune, dar și a bucurie. Am asistat de-a dreptul la o competiție de fotografiat și filmat. Zeci de mâni ridicate în sus, peste capul altora, care imortalizau evenimentul prin filmare și fotografiere. Toți o făceau cu gândul să rămână nepoților și strănepoților amintirea că ei au participat la prima slujbă de aici, de sus, au fost contemporanii zidirii acestei mărețe biserici. Aceştia sunt cei care au contribuit la ridicarea, pictarea și ornamentarea lăcașului.
– Cum a fost organizată și oficiată această primă slujbă în biserica de sus?
– Cu binecuvântarea și contribuția Preasfințitului Veniamin, ne-am pregătit de organizarea acestei prime slujbe. A fost pentru comunitate o mare explozie de bucurie și o surpriză, când, duminica anterioară, pe 22 decembrie, s-a anunțat enoriașilor că de Nașterea Domnului, pe stilul nou, vom oficia prima Dumnezeească Liturghie în biserică de sus. Pereții bisericii erau încă uzi, care aminteau de mâinile pictorilor iscusiți și buni creștini: diaconul Adrian Dundev, Mihail Ionescu, Petru Vasîi, Ionuț Dascălul, Andrei Moroșanu, Andrei Pîngulescu. Chipurile pictate ale sfinților radiau de bucurie și transmiteau mesajul noilor și noilor reîntâlniri. Măiestria pictorilor se încadrează excelent în măreția lăcașului, iar pictarea noilor sfinți canonizați de Biserica Ortodoxă Română (părinții români: Sofian Boghiu, Alexandru Baltaga, Ieraclie Flocea, Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Ilarion Felea, Dumitru Stăniloae și ații), urcă proiectul nostru pe un piedestal de pionierat, mărturie vie că acest pământ are obârșie românească.
La Dumnezeiasca Liturghie de Nașterea Domnului, în fața sfântului prestol s-a aflat parohul ei, însoţit de toți slujitorii: protoiereul Andrei Bucliș, preotul Veaceslav Solonaru și intervievatul. Diaconul Tudor Gavriliță completa tabloul liturgic, ba mai multă decât atât, el reprezintă roadele bisericii noastre din etapa primară a construcției. De mic a fost botezat în cortul amenajat în curtea bisericii până la ridicarea actualei. Diaconul Tudor era prezența tatălui său, ctitorul acestui lăcaș, Vasile Gavriliță. Cu regret Dl Vasile n-a prins momentul acestor clipe istorice, ca și mulți alții. Este oportun să menționăm că mai sunt ctitori, binefăcători și enoriași ai sfântului lăcaș, care au adormit în Domnul cu speranța că noi vom duce la bun sfârșit această măreață lucrare. Aici pomenim pe Mihail Rusu, arhitectorul bisericii, Nadejda Brânzan, Ilie Ionașcu, familia Grigore și Maria Alexa, Andrei Vartic, familia Gheorghe și Maria Chiriac, Nicolae Darie și mulți, mulți alții. Cu încrederea că ei toți au fost martorii cerului la acest eveniment și formează o altă biserică triumfătoare în Împărăția lui Dumnezeu.
Cu lacrimi de bucurie, cu mari emoții, după finele Dumnezeieștii Liturghii, biserica nou-nouță a primit cetele de colindători.
Mai sunt multe de realizat. Biserica noastră va integra un Complex Ecleziastic format din sfântul locaș cu Poarta-Clopotniță în mijloc, Aleea personalităților și cărturarilor bisericești, Biblioteca Parohială și nu, în ultimul rând, Centru Cultural Ortodox Român. La acest moment, suntem la etapa acoperirii cu tablă zincată. Aici vom găzdui activitățile social-filantropice și pastoral-misionare nu doar ale parohiei ci și a întregii Mitropolii a Basarabiei. Nădăjduim și în continuare la Dumnezeu ca să reușim finalizarea picturii, mobilarea și organizarea slujbelor, așa încât Complexul bisericii ortodoxe române „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” să devină un Centru Spiritual Românesc al Chișinăului
Interviu de Ion Axenti
