Pentru unii din concetățenii noștri, anul care pleacă a fost unul cu evenimente din categoria celor cu semnul plus (căsătorii din dragoste, nașterea copiilor, intrarea în casă nouă, ascensiune în carieră și tot așa… N-avem decât să ne bucurăm pentru clipele fericite trăite de participanții acestor și altor momente, care lasă urme de neuitat în viața de toate zilele.
Dar, pentru că trebuie să respectăm principiul obiectivității, ar fi corect să amintim și despre alte evenimente care au marcat anul și care au fost motiv de îngrijorare, de pierderi și de dezamăgiri. Vorba e în primul rând de seceta extrem de cruntă din vara trecută, care a cauzat pierderi de recolte, dispariția lacurilor și a râurilor. Sătenii noștri, mulți la număr, în special din sudul țării, au muncit pe parcursul întregului an agricol, ca până la urmă, din cauza lipsei de ploi, efortul lor să fie zădărnicit, ei alegându-se doar cu decepții și pierderi. Vorba-i și de cea mare parte a populației, în special a celor din mediul rural, care având suportul financiar destul de modest și-n acest an n-au reușit să scape de sărăcie, fiind nevoiți cu greu să se mențină pe linia de plutire.
La nivel de stat s-au produs câteva evenimente, care au înscris noi pagini în istoria noastră. În acest sens, amintim în primul rând de statutul de țară candidată la UE, conferit Moldovei în vara trecută. Evenimentul a fost apreciat la justa valoare de majoritatea populației, care, însă, a manifestat o indiferență surprinzătoare la referendumul privind apartenența țării la comunitatea europeană. Cauza acestui fenomen este una explicabilă, – războiul hibrid declanșat împotriva noastră pe parcursul întregului an de către cei, ce numai bune nu ne doresc. Anul în scurgere a fost marcat prin lupte înverșunate dintre forțele armate ale Ucrainei cu cele de ocupație din Rusia. Urmărim atent și în continuare evoluția pe front fiindcă de rezultatul confruntării de aproape de trei ani, depinde direct evoluția politică și chiar viitorul nostru.
De altfel, ziua de mâine, pe care ne-o dorim mai luminoasă și cu mai bună perspectivă pentru copiii noștri, este legată de Uniunea Europeană. Promisiunea de a fi acceptați în comunitate insuflă optimism. Dar prea mare-i distanța până la final! Chiar nu înțeleg, de ce ar trebui să așteptăm tocmai cinci sau șase ani (în acest răstimp multe s-ar putea întâmpla) până vom deveni membri ai UE, dat fiind că practic toate statele comunității, inclusiv și demnitarii de la cârma acestei prestigioase uniuni de state, susțin în unanimitate aderarea noastră la comunitate. Cauzele care ne sunt invocate, precum că mai avem de luptat cu corupția și că sistemul juridic de la noi nu corespunde rigorilor europene, sunt corecte, dar oare nu mai ușor vom soluționa aceste probleme, având statutul de membru al UE? Cu aplicarea legislației europene, care este superioară celei naționale, deficiențele existente ar putea fi depășită mult mai repede.
În procesul de aderare există poate alte dedesubturi pe care noi, muritorii de rând nu le cunoaștem, dar, sperăm totuși că lucrurile vor lua o altă întorsătură și că vom ajunge și noi, să facem parte din lumea civilizată. Și mai sperăm ca această fericită întâmplare să se producă nu peste cinci ani, dar, (de ce nu?) chiar în anul în pragul căruia ne aflăm.
Constantin Rotaru
