Este firesc, ca pasca, cozonacul, ouăle vopsite și încondeiate să fie “cărți de vizită”, simboluri ale celei mai mari sărbători creștin-ortodoxe – Învierea Domnului Nostru, Iisus Hristos. Nu toți cunosc, însă, că într-un șir de localități din sudul Basarabiei s-au mai păstrat tradiții, datini și obiceiuri pascale inedite, mai rar întâlnite, cum sunt Lăzărelul, Siva sau Împărțitul.
Satele Cîșlița-Prut, Văleni, Slobozia Mare, Giurgiulești fac parte din această zonă. Despre obiceiurile inedite am aflat încă prin anii 70 ai secolului trecut, pe când învățam la Școala Pedagogică din Cahul, avându-i colegi pe Georgeta Bratu, Parascovia Nedelcu, Parascovia Dobre, Vasilisa Stănilă, Constantin Șchiopu, Constantin Stănilă, Ion Chiciuc, Nicolae Bratu, Maria Hotnogu, Maria Lupu, Elena Gancea, Olga Olteanu și alții, originari din localitățile Basarabiei de Sud, iar, ulterior, să am fericita ocazie, grație eforturilor unui grup de entuziaști, în frunte cu maestrul Valeiu Chiper, băștinaș din Cîșlița-Prut, de a fi martor la aceste obiceiuri legate de Sâmbăta lui Lazăr.
Cu altă ocazie, acum un deceniu, cunoscutul om de litere, dar și de cultură, Constantin Șchiopu, originar din Cîșlița-Prut, Cahul, în cadrul unei emisiuni radiofonice, povestea cu atâta dragoste și sinceritate, despre datinile străbune ce s-au mai păstrat în satul său natal.
Așa dar, mi-a mărturist Constantin Șchiopu, în sâmbăta dinaintea Floriilor numită și Sâmbăta lui Lazăr, se serbează amintirea celor trei Lazări: Lazăr cel sărac, pomenit de evanghelistul Luca, Lazăr din Betania, fratele Mariei și Martei, cel înviat de Hristos și un alt Lazăr, cunoscut sub numele Lăzărel sau Lăzărică despre care se mai spune că „ar fi murit de dorul plăcintelor”. Până în prezent la sudul Moldovei în satele Cîșlița Prut, Văleni, Giurgiulești, Slobozia Mare, din raionul Cahul, s-a păstrat frumosul obicei prin care se celebrează Lăzărelul. Inițial ziua închinată lui Lazăr a fost o veche sărbătoare populară cu ocazia sosirii primăverii prin care se celebra învierea sezonieră a naturii. Obiceiul străvechi Lăzărelul este un „ceremonial complex” al unei cete de fete și băieți până la 15 ani, structurat după modelul colindatului, cu ocazia sosirii primăverii. În ziua de joi din Săptămâna Floriilor, copiii merg prin sat de la casă la casă, prezentând ceremonialul Lăzărelului. Copiii mai poartă cu ei și o păpușă confecționată de ei înșiși, cu părul sur-cărunt, căreia i se zice Siva. Pe parcursul reprezentaţiei Lăzărelului, se cântă drama eroului vegetației, care „moare” și „învie” anual printr-un flăcău pe nume Lazăr. Drept mulțumire pentru prezentare, copiii sânt răsplătiți de gazdă cu daruri: ouă crude nevopsite, făină, fructe uscate, bomboane și bani mărunți. Tot în această zi, fetele merg pe malul râului/pârăului din sat, scoțând de pe cap și aruncând în apa râului coronițele confecționate din florile primăvăratice, zicând: “Plutește, corăbioară, și lumii vestește că vine Paștele!”. În Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele satului merg pe la rude “cu împărțitul”, oferind, una alteia, colăcei, covrigei, prăjituri de casă, drept pomană pentru cei plecați din această lume.
După Sâmbăta lui Lazăr, se sărbătorește Duminica Floriilor. În tradiția populară, în această zi creștinii aduc și primesc de la biserică ramuri de salcie sfințite, cu muguri îmbobociți sau mai întotdeauna înflorite în această perioadă, numite în popor și „mâțișori”. Ramurile de la Florii sunt considerate simboluri ale fertilității și vegetației de primăvară.
În sudul Basarabiei se cunosc mai multe datini și credințe specifice Duminicii Floriilor. În acest sens le vom enumera doar pe cele mai răspândite și reprezentative: se consideră că așa cum este timpul în ziua de Florii, așa va fi și la Paște; în această zi creștinii se îngrijesc de suflet, spovedindu-se și împărtășindu-se, în același timp, au grijă și de sufletul celor decedați, făcând pomeni la biserică și îngrijind de morminte; despre cei care se Împărtășesc în Duminica Floriilor, se spune că orice dorință pe care și-o pun în momentul când se apropie de preot, se va îndeplini; de Florii este dezlegare la pește și la vin, „ca să pară postul mai mic”, gospodinele pregătesc bucate din pește; în această zi își sărbătoresc zilele onomastice toți cei care au prenume de flori: Florica, Florina, Florin, Violeta, Viorica, Viorel, Lăcrimioară etc., fiind o tradiție mai recentă.
…Locuitorii satului Câșlița-Prut sunt mereu bucuroși de a avea oaspeți, cărora le povestesc cu dragoste și sinceritate despre tradițiile și obiceiurile pe care reușesc să le mai păstreze: vrem să promovăm tradițiile, folclorul, ceea ce ne-au lăsat înaintașii, de aceea, vă poftim la noi în sat, veniți în Sâmbăta lui Lazăr, veniți de Florii, atunci când este verde și frumos. Avem cu ce ne mândrim. Veniți să vizitați satul, aici aveți ce vedea, nu veți regreta, vă asigurăm: numai la noi veți putea gusta plachie de pește, saramura de peste, varză prăjită, coptura ghisman, iar dacă vă nimeriți în ziua de Paște – cozonac din brânză dulce, cel mai gustos din bucatele Sărbătorilor Pascale!
Ion Domenco
