Modalitatea de instaurare la conducerea statului, este aproape pretutindeni (cu excepția țărilor cu regimuri dictatoriale) identică. Partidele formate din reprezentanți ai societății civile își întocmesc programe de guvernare și se implică în alegeri, adică în competiția de convingere a alegătorilor că anume programul lor este cel mai reușit și că doar ei sunt în stare să aducă raiul în țară. Mulți, dacă nu chiar majoritatea, recurg la demagogie, minciună și alte multe șiretlicuri. Nimeni, însă, n-a îndrăznit să recurgă la cumpăratul sau mituirea directă a alegătorilor. A făcut-o doar partidul lui Șor. Această grupare, care numai partid nu poate fi numit, a recurs la toate mijloacele posibile ca să ajungă în parlament și în conducere la nivel local. I-a reușit! Acum are reprezentanți în legislativ și conduce autonomia găgăuzilor.
Situația, privită în ansamblu, ne demonstrează că iarăși am ajuns a fi o excepție, care numai plăcută nu poate fi numită. Doar la noi a fost posibil accesul la putere a grupării cu învinuiri incontestabile în sustragerea banilor din bănci și în alte escrocherii. De ce s-a ajuns la această extremă? Cauzele-s două: prima ține de slăbiciunea justiției manifestată prin corupția evidentă a unor judecători, și a doua, iresponsabilitatea și limitarea în gândire a unor concetățeni de ai noștri, care prin susținerea hoților nu fac altceva decât să agraveze și mai mult starea de lucruri în aspect social și economic.
De la o vreme, lucrurile par a fi luat altă întorsătură. Urmează a fi extrădat ”șeful” grupării, cel care-i judecat și trebuie să-ți ispășească pedeapsa în închisoare. Acum o săptămână, partidul lui a fost scos în afara legii și din punct de vedere a legislației nu mai prezintă o reală componentă în mozaicul pestriț al peisajului politic moldovenesc.
Dar chiar să credem că ne-am debarasat de acești aventurieri politici? Desigur că nu! Ei se vor deghiza în alte haine și își vor continua odioasa operă, fiindcă au niște angajamente în fața stăpânilor și niște polițe care urmează a fi plătite. Ș-apoi cui nu i-ar plăcea să se afle în ipostaza de politician (deși nu merită!), să fie aplaudat de mulțime, cu toate că-i conștient că spune minciuni și face promisiuni irealizabile?
Să nu uităm că în cohorta partidelor, care pretind la putere, mai sunt și alții, care fac jocul Moscovei. Și ei mai au polițe încă neachitate, angajați să facă jocul altui stat, care tânjește după rolul de hegemon de altă dată. Printre aventurierii politici figurează și alte diferite partiduțe, care, deși au programe pompoase, nu urmăresc un alt scop decât cel de a-și soluționa propriile problemele prin accederea la cârma statului.
Toți acești mulți pretendenți sunt mari meșteri în a duce lumea în eroare, a spune minciuni, a folosi alte diferite șiretlicuri, fiindcă mizează pe susținerea noastră, a populației de rând. Astfel, până la urmă, de noi va depinde dacă mai continuăm să mergem pe drumul deja bătătorit al erorilor și decepțiilor, sau pornim, în sfârșit, pe calea corectă a lumii civilizate.
Constantin Rotaru
