În discuțiile publice și private, subiectul siguranței este unul prioritar. Altfel nici nu poate fi, căci pe toți noi, cei cu rațiunea în regulă, ne preocupă prezentul și perspectiva zilei de mâine. Evident, că ne-o dorim o viață liniștită și îndestulată, pe măsura posibilităților. În acest sens, e de remarcat, că mijloacele și căile de a atinge scopul, sunt diferite. Unii, dintre cei cu educație și convingeri creștine, care au încercat să obțină o siguranță, adică un trai fără prea multe probleme, muncind cinstit, până la urmă s-au lăsat în voia sorții, convinși fiind că puțin depinde de poziția și efortul lor. Alții, au o altă viziune și-i bazată ea, exclusiv pe agonisirea banilor. Doar banii, cât mai mulți la număr, le pot rezolva pe toate. Acesta-i crezul lor. Pe diferite căi și acțiuni deseori cu încălcări flagrante ale legislației, ei împlu sacii cu bani, care în opinia lor, îi vor păzi de toate cele rele.

Realitatea, însă, s-a dovedit a fi de altă natură: unii dintre ei au fost nevoiți să fugă în țări străine, alții sunt în așteptare că în curând li se va bate la ușă, fiindcă li s-au deschis sau urmează a fi deschise dosare, care până la urmă vor fi totuși finalizate. Și unii și alții, chiar dacă au dormitoare luxoase și lingouri de aur (sunt și dintre aceștia!), conturi cu sume fabuloase în bănci, se află acum în ipostaza  iepurelui vânat și mă îndoiesc mult, dacă le este somnul liniștit și dulce.

Mai puțin, însă, ne pasă de starea morală și psihică a acestor indivizi. Mai mult ne deranjează starea celor, care încearcă totuși, în pofida circumstanțelor, să-și asigure ziua de mâine prin muncă onestă. Încearcă, dar nu le reușește. În această categorie intră și mulți dintre agricultorii, cei, care au tot venit la Chișinău cerând ajutor și sprijin din partea autorităților. N-o fac din plăcere sau pentru distracție. Mulți dintre ei sunt în incapacitatea de plată și-i așteaptă falimentul. Mă refer, în special la fermierii din sudul și centrul țării, unde și-n anul trecut și în vara anului curent a bântuit seceta nemiloasă, care i-a și adus pe mulți agricultori la sapa de lemn, lipsindu-i de posibilitatea de menținere pe linia de plutire.

Unica speranță a celor mulți, aflați în situații de criză și lipsiți de perspectivă e susținerea din partea statului. Nu-i vorba acum de acele adausuri la salarii și îndemnizații, declarate periodic, fiindcă odată cu aceste majorări, și comercianții măresc prețurile, reducând, astfel, la zero gestul mărinimos al guvernării.

Vorba-i de o altă abordare, una mai fundamentată, a problemelor. Același fenomen al prețurilor poate fi soluționat cel puțin parțial, dacă s-ar fi căutat și s-ar fi găsit răspunsul la o simpla întrebare: de ce cresc prețurile la carne, ulei, ouă, pâine, în timp ce prețurile de achiziții de la fermieri a cerealelor și a semințelor de floarea soarelui au rămas la nivelul anului trecut sau au scăzut dramatic? Dacă ne referim la agricultorii care au suferit din cauza secetei, de ce nu s-ar recurge la o investigație detaliată a stării de lucruri la cei care bat alarma și nu s-ar interveni operativ ( dar nu cu durata de luni de zile!) pentru a acorda ajutorul atât de necesar fermierilor, care ulterior vor contribui și ei, prin impozite la bugetul statului?

Sigur, că nu toate soluțiile vor corecta imediat situația. Dar, orice mișcare judicioasă spre binele comun va insufla încredere în viitor, inclusiv și celor mulți, care mai cred că munca cinstită, le va face facă ziua de mâine mai luminoasă, cu perspectiva viitorului mai sigură pentru actuala și viitoarea generație.

Constantin Rotaru

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here