Hristos se naște slăviți-l

Hristos din ceruri întâmpinați-l

Încă din vechime marii filosofi defineau prin prisma trăirilor lor diverse sentimente și stări, astfel, pe parcursul anilor s-au dezvoltat diverse curente filosofice. Azi cele mai multe noțiuni și comentarii le identificăm la explicarea dragostei și a înțelepciunii. Fiecare și-a expus părerea după propriile trăiri și cunoștințe. Dragostea se definește prin cele mai multe noțiuni, iar practicanți ai acestora sunt mai puțini. Ce ar fi azi să faci declarația de dragoste universală sau firească: „Mă bucur că exiști!”. În cele patru cuvinte se cuprinde o filozofie întreagă. Pe drept cuvânt această declarație o auzim tot mai des la credincioșii noștri care au simțit pronia lui Dumnezeu în viața lor.

Cum să nu ne bucurăm de existența lui Dumnezeu, de existența pământului, de existența părinților, a soțiilor/soților, a copiilor și caselor… Sărbătorile de iarnă vin să reanimeze sau să împrospăteze puterea existenței lui Dumnezeu, mai ales prin explicitatea bucuriei Nașterii Domnului. Acest praznic materializează dragostea lui Dumnezeu față de firea umană. Aici avem o dublă explicație: mai întâi Iisus Hristos, ca și Dumnezeu luând trup de om îndumnezeiește firea umană, după care și noi să facem asemenea și apoi Dumnezeu Tatăl îl trimite Om pe Dumnezeu Fiul, care să ne răscumpere din mreaja păcatului. Părintele profesor Dumitru Stăniloae explică această răscumpărare prin ridicarea omului de mai multe ori din căderea în care se află. Nașterea în taină a Fiului Omului, în peștera din Betleemul Iudeii, vine să propună fiecărui individ uman în parte posibilitatea de a ne îndumnezei. Sfântul Ioan Damaschin amintește de iubirea lui Dumnezeu relevată prin întruparea Lui, El coboară din scaunul ceresc și ca Dumnezeu se înomenește. Iisus Hristos este pe bună dreptate considerat un metamodel și simbol al iubirii.

Toate aceste aspecte, de ridicarea omului din căderea păcatului, de naștere în peșteră și suspectat de Irod ca și rival, de predicile încurajatoare și educative, mai ales de minunile săvârșite și apoi patimile, răstignirea și învierea pe bună dreptate arată dragostea lui Dumnezeu, care vrea în schimb aceeași dragoste.. De această dată ne dă o poruncă nouă, una singură: „să ne iubim unii pe alții…”, ca lumea să ne recunoscăca și copii Lui. Toată Moldova s-a îmbrăcat în haina bucurie, toți gospodarii se înveșmântează în faptele milosteniei.

Poporul român, prin colindele și obiceiurile strămoșești dedicate Nașterii Domnului și diversele urături, redau foarte bine momentele istorice petrecute, dar și actualizarea lor. Pe bună dreptate, suntem considerați, la nivel european, un popor cu cea mai mare moștenire folclorică ce relevă simbolistica sărbătorilor de iarnă. Unele din acestea, chiar dacă nu au un fundament creștin, totuși românul le-a înveșmântat în visonul iubirii hristice. Strămoșii noștri au redat foarte ingenios toate evenimentele petrecute la Crăciun, pornind de la pântecele Maicii Domnului, fiind o peșteră, un mormânt unde se dospește pruncul și se naște ca și biruitor al vieții, înveșmântat în scutece de mătase, primitor dar și solicitat. Toate aceste improvizații: steaua, păstorii magii, Irod, peștera, animalele din staul etc, se regăsesc în colindele și cântările închinate Nașterii Domnului. Basarabia a conservat unele dintre aceste obiceiuri și se practică până azi, mai ales, în satele din lunca Prutului.

Sărbătorile de iarnă au fost și sunt pentru toți copiii prilej de mare bucurie. Este finalitatea unor momente indispensabile mântuirii neamului omenesc. Cum să realizezi bucuria acestui moment universal, unic și cosmic. Totul urmează într-o continuă schimbare. Dumnezeu a coborât pe pământ ca și om, a stat lângă noi, a mâncat și a zâmbit cu noi, ne-a îmbrățișat și a plâns durerea noastră. Credincioșii noștri știu să se bucure în această măreață sărbătoare, mai ales că avem un timp de pregătire cu post, spovedanie, milostenie și cuminecare. Toate acestea ne învață să devenim mai buni, să urmăm sfaturile și îndemnurile evanghelice. Pregătirea și prăznuirea sărbătorii Nașterii Domnului are altă consistență în satele noastre. Postirea și bucuria dau mâna și pătrund în casele gospodarilor, de altfel, ca și bucuria și lumina. În această perioadă, văile sunt pline de urături, codrii și pădurile din când în când își mai ridică sprânceana din somnul iernii ca să privească feeria bucuriei. Preoții, ca și adevărați ostași ai Domnului merg să binevestească Nașterea lui Mesia. Satele noastre sunt pline de farmec și bucurie.

Toate acestea le vorbește unul care trăiește nostalgia vieții rurale, născut în cel mai frumos și pitoresc sat, Ciuciulea, într-o familie de dascăli de biserică, îndreptățit să se bucure dublu, fiind cel mai mic nepot al lui Nicolae Crăciun din satul prutean Cuhnești. Mă leagă un mister neexplicabil față de această bucurie a Nașterii Domnului. Confirm că am umblat cu steaua, cu colindul și doar așa mi-am cunoscut frumusețea satului și chipurile tuturor sătenilor. E mare bucurie în satele noastre. Copii devin magii, care aduc vestea nașterii la casele oamenilor. Prin mersul cu colindul, cu Steaua, gospodăriile oamenilor devin pe câteva clipe peștera Betleemului, unde steaua s-a oprit. Mesajul cântărilor este unul de maximă bucurie, dar și de rugăciune. Este suficient să constatăm că Domnul Hristos se naște în peștera Betleemului și Învie din morți în peștera Sfântului Mormânt. Ce facem noi cu peștera inimi noastre, în acest moment este oportun să o curățim, să o sfințim, să o primenim că poate iarăși nu are pruncul unde să se adăpostească.

Indiferent de răzmerițele și tulburările actuale, creștinul trebuie să pironească grija lui spre cer, spre veșnicie. Omul este dat pentru bucurie, timpul este sortit călătoriei iar noi cu steaua să pornim a bucura inimile și sufletele celor dragi. Nu avem motive de a refuza să ne bucurăm, când Dumnezeu a coborât și tot pământul l-a umplut de lumină. Colindele și urăturile sunt lăsate pentru a rupe pe om din cele trecătoare și a-l așeza pe câteva clipe în cele veșnice. Nemurirea omului se datorează înomenirii Domnului. Bucuria neașteptată de fiecare dată pornește de la cele două peșteri. Satele și orașele noastre să se transforme în puhave prescuri, ce să primească umila jertfă divină.

Cu cele mai bune gânduri, cu mare încredere în Domnul și speranțe binecuvântate vă dorim sărbători luminate și pline de bucurie nemărginită.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here