Oricine are tangențe cu agricultura, cunoaște, (cel puțin din afirmațiile politicienilor), că această ramură este una de bază pentru economie și că doar datorită agriculturii, ne mai menținem pe linia de plutire și că dacă n-ar exista această îndeletnicire,  numărul celor plecați peste hotare de la sate, la sigur, s-ar dubla. Este evident, că în această situație, politica statului în domeniul economic, ar trebui direcționată spre reformarea și susținerea masivă a domeniului agrar, aceasta fiind garanția revigorării economice. Altă cale spre o ameliorare, cel puțin parțială, nu există.

Pare a fi clară această poziție. Mai complicat e să înțelegem, de ce nu se recurge la o politică înțeleaptă, de selectare și de susținere a celor care mai vor și au capacitatea să facă agricultură. Dimpotrivă, cei, care încearcă să supravețuiască și apelează la subvenții, sunt împovărați de fel de fel de prevederi birocratice, care le complică activitatea. De ce până în prezent, n-a fost introdusă prevederea  despre subvenționarea la hectar, deși această finanțare directă se practică în toate țările din vecinătate, iar revendicarea-i formulată de către fermierii noștri de ani de zile? În Parlament a și fost adoptată în prima lectură legea respectivă, dar apoi a fost lăsată uitării. Restanțe mari rămân și la capitolul asistenței promise celor care au avut de suferit de pe urma secetei din ultimii doi ani. În așteptarea soluțiilor sunt și fermierii, care tot din cauza circumstanțelor, care nu depind de ei, au intrat în incapacitatea de plată și sunt amenințați de faliment real. De mult timp se vorbește și despre  fondarea rețelei naționale de Camere Agricole. Aici pare să se miște carul din loc, dar, până la moment, nu-i clară cât de funcțională va fi această rețea de consultanță, care, conform intervențiilor de redactare a proiectului de lege, se dorește a fi birocratizată prin introducerea unor prevederi obligatorii.

Starea de lucruri în agricultură este abordată permanent în publicația noastră. N-o facem fiindcă n-am avea alte teme. Este o necesitate stringentă. Participarea la diferite evenimente, deplasări în teritoriu, întruniri,  proteste ale fermierilor, ne-au convins că situația-i într-adevăr în permanentă agravare. Războiul din Ucraina, crizele energetice la care s-a mai adăugat și seceta din ultimii doi ani, i-a lipsit pe agricultori de manevra cât de cât posibilă anterior. Ei sunt nevoiți să apeleze la ajutorul statului. Iar responsabilii de domeniu, au obligațiunea să-i asculte și să-i ajute.  Nu cu promisiuni deșarte și nu cum au făcut-o cu repartizarea motorinei din România,  care „prin aportul energic” al birocraților moldoveni nici până în prezent, la expirarea a mai bine de un an, n-a ajuns la fermieri.

Indiferența și nepăsarea, cu care erau tratați fermierii noștri de ani de zile de la independență încoace, avea o explicație. Cei de la cârma țării erau ghidați de alte interese, orientări politice și preferințe. Atitudinea lor era clară și, la drept vorbind, fermierii nici nu prea așteptau de la ei mari performanțe. Dar ce interese au cei din actuala  guvernare și  de ce agricultura rămâne a fi în continuare de izbeliște? Cum, până la urmă,  vom fi acceptați în UE, dacă continuăm să ignorăm problemele din cel mai important domeniu al economiei?

 Constantin Rotaru

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here