Ghidați de tradiție, și poate, de un pic de superstiție, la fiecare început de an le dorim apropiaților și prietenilor noștri un an bun cu multe reușite și izbândă. Uneori urările de bine se transpun în fapt, altă dată se cam lasă așteptate…

Nu face excepție în acest sens nici anul pe care-l începem. Prea multă incertitudine și o atmosferă de rea intenție domină în jur. Dacă ar fi să spunem lucrurilor pe nume, avem acum impresia că ne aflăm în preajma unui nou război mondial. Ca și prin anii 30-40 ai secolului trecut, un vecin a năvălit asupra altuia,  se formează coaliții la nivel de state, ca și în acea perioadă de rea pomină, unii, dintre cei cu ambiții imperiale, au pus miza pe bombe  și automate, uitând că mai există diplomație și compromis. Mai deranjant pentru noi e că războiul se află chiar la hotar și nimeni n-ar garanta acum pace și stabilitate pe meleagul nostru.

Pentru a nu a mai adăuga culoare sumbră sinistrului tablou, cred că ar fi logic, să amintim că începem anul într-o ipostază nouă, cea de țară candidată la  membru al Uniunii Europene. Drept că nu cunoaștem când vom fi primiți și noi în comunitatea europeană, dar oricum, face mult promisiunea și intenția. La drept vorbind, nici nu există o altă alternativă pentru noi, în special, dacă mai ținem cont și de amenințările în creștere și de faptul că datorită „înțelepților” de la conducere de până nu demult, avem o forță militară minusculă cu o armată mai mult de ochii lumii.

Dar, cred că e cazul să lăsăm pentru cei cu gândire strategică problemele globale, fiindcă, până la urmă, reușita anului, vorbind la concret, depinde de cât de bine sunt aranjate lucrurile în casa noastră comună.  Sunt binevenite, în acest sens, acțiunile întreprinse în revigorarea socială a satelor. Informațiile frecvente despre reparația obiectivelor de menire socială, despre drumuri reparate și iluminarea străzilor, despre  noi apeducte sunt semnale clare că nu-i totul lăsat de izbeliște.

În continuare, însă, dacă tot vorbim despre casă comună, observăm cu ochiul liber, că  lucrurile-s departe de a corespunde așteptărilor noastre. Dezmățul, (dacă e să vorbim despre majorările absolut neîntemeiate la prețurile la cele mai necesare produse), nepăsarea (dacă ne referim la fermierii bătuți de secetă, lăsați în voia sorții), sunt calificativele, caracteristice pentru starea reală de lucruri. Debandada cu prețurile, care numai economie de piață nu poate fi numită, poate fi oprită, iar fermierilor urmează să le fie crate condiții pentru a începe un nou an agricol. Vorbele la nivel de intenții și promisiuni nu mai contează. Ne dorim un an bun, iar pentru ca (urmând vorba înțeleaptă!) cele bune să se-adune, iar cele rele să se spele, se cere din partea guvernării mai multă responsabilitate, profesionalism și voință.  S-ar putea întâmpla atunci, ca tabloul general să nu mai fie atât de pesimist.

Constantin Rotaru

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here