Sătenii cunosc perfect expresia din titltlu, ea fiind o caracteristică laconică, dar foarte cuprinzătoare a unor indivizi, care convețuiesc printre noi. Vorba-i de concetățenii noștri, care spre deosebire de majoritatea oamenilor satului, sunt scandalagii, lipsiți de demnitate, minciunoși, hoți și fățarnici.
Mai au ei și alte calități negative, dar cele amintite, cred, sunt în deajuns pentru ca gospodarii satului să-i ocolească, fiindcă știu, că până la urmă vor avea doar de pierdut de pe urma contactelor sau conlucrării cu acst tip de oameni. Dacă se întâmplă ca unul din tagma menționată să se căsătorească cu un reprezentatnt al gospodarilor, aproape la sigur (doar poate cu rare excepții) din această căsnicie nu se alege nimic bun, fiindcă este exclusă convețuirea dintre cel iresponsabil, lipsit de elementare principii de morală, cu persoana educată în limitele unei bunecuviințe omenești.
Cu mare părere de rău, în perioada tulbure de timp, pe care o traversăm, cu decăderea moravurilor și ineficiența justiției, numărul celor din categoria râsurilor, se majorează vertiginos. La fel de surprinzător, se transformă și chipul acestor indivizi. Ei deprind bunele maniere, arta oratorică și alte calități necesare pentru promovarea și lustruirea imaginii. Încetul cu încetul, aceștea ajung să ocupe posturi publice și de conducere la nivel local iar unii, (chiar destul de mulți la număr!) din localitățile de la periferie ajung la Chișinău, în funcții de demnitate de stat.
Postați în ranguri înalte ale ierarhiei administrative, aceștea își schimbă comportamentul, dar în esență rămân aceiași. Și-n continuare ei se ocupă de ceiea ce cunosc mai bine: să spună miciuni, să fure, să facă contrabandă, să-și promoveze amicii în funcții de responsabilitate sporită, pentru ca împreună să jefuiască din averea statului. Cel mai sugestiv exemplu în acest sens, este cel cu Calea Ferată. Această întreprindere, una din cele mai mari din țară, care prin definiție trebuie să aducă venit statului, a fost pusă pe brânci și are acum datorii de peste 1,5 miliarde de lei anume din cauza conducerii „înțelepte” a indivizilor din categoria nominalizată în titlul acestui editorial.
Este interesantă evoluția râsurilor în aspect politic. Pentru a-și proteja interesele, aceștea migrează prin diferite formațiuni politice sau își fondează propriile partide. Ei utilizează cele mai diverse forme de atragere a alegătorilor. Din arsenalul lor fac parte aceleași mijloace cunoscute: minciuna, șantajul și coruperea. Metodologia de „aburire” a alegătorilor este utilizată mai mult în campaniile electorale, fapt confirmat, în special acum, de conținutul emisiunilor de la televiziunile care aparțin celui, care până nu demult a deținut cea mai înaltă funcție în stat. Ajunși în parlament, acești „reprezentanți ai poporului” uită în scurt timp despre promisiunile făcute alegătorilor și își caută de interesele personale. La necesitate, găsesc limbaj comun, se consolidează, iar legile elaborate de ei, în majoritate au scopul de promovare a intereselor de grup, care n-au nimic comun cu aspirațiile populației de pe acestă bucată de pământ.
De regulă, viața politică a indivizilor la care m-am referit, este una de scurtă durată. Ei se compromi, fiindcă prea evidente sunt scopurile și acțiunile lor . Dar, în înverșunata luptă pentru meținerea la putere, aceștea pot dăuna mult statului. .Astfel, susținerea masivă a forțelor politice veritabile, a celor care au demonstrat că nu mai vor dominația aventurierilor în politică, este una prioritară, chiar și pentru cei, care nu se prea implică în politică. Asta-i unica soluție să scăpam de râsuri.
Constantin Rotaru
