Suntem cunoscuți în lume, dar mai mult în Europa, ca țară cu un nivel scăzut de viață și cu un număr impunător de partide. La moment sunt înregistrate 62 de formațiuni politice.(Au fost 63, dar un partid, cel al lui Șor, a fost radiat din registru). Pentru o populație de ceva mai mult de două milioane, existența acestei sumedenii de partide și partiduțe este mult prea deranjantă. Pentru a-și demonstra viabilitatea, reprezentanții lor, și-n perioade electorale, și-n afara lor, cutreieră sate și orașe, ne răpesc din timp, ne impun viziunea lor, vorbind verzi și uscate despre cât de utilă și necesară societății este anume formațiunea lor care, (dacă vine la putere!) va face minuni pentru a scoate țara din sărăcie. Vorbe frumoase, intenții bune, dar efect „zero”, fiindcă n-au aceste partiduțe nici capacitatea, nici potențial, nici experiență și, probabil, nici prea mare dorință de a interveni cu schimbări de esență.
Oamenii împovărați de griji cotidiene, de nevoi și lipsuri cauzate de război și tot felul de crize, nu mai au plăcere și necesitate să acordă atenție celor, care tot vin insistent în fața lor cu diferite proiecte, majoritatea fantastice, care evident, nu prea au priză la alegători. Din an în an, majoritatea acestor partide nu înregistrează rezultate de valoare și se aleg doar cu un procent mizer de simpatizanți. N-au constituit în acest sens excepție nici alegerile locale din toamna trecută. Mai mult de jumătate din partidele participante la scrutin, adică peste 30 la număr, n-au nici un reprezentant, sau au un număr infim de persoane care reprezintă formațiunea respectivă în administrație publică locală.
Situația se repetă de la scrutin la scrutin, iar șefii acestor pseudo formațiuni politice nu mai prind la minte și tot se avântă repetat în competițiile care le demonstrează cât valorează și unde le este locul.
Cauzele menținerii fenomenului sunt simple. Unii din fruntea acestor partide tânjesc după fotoliile moi, unde au nimerit cândva din greșeală și acum mai există doar cu speranța că vor reveni, acolo, unde, de fapt, nu le este locul. Altora, tot din greșeală, cineva le-a insuflat că sunt excepționali, și că trebuie să se afle mereu în frunte, deși n-au decât aceleași proprietăți pe care le are orice alt om de rând.
Mai există o categorie aparte de indivizi care se află la cârma unor partide artificiale. Ei sunt, de fapt, angajați ai imperiului, care tot mai visează la puterea și influența de altă dată. Pentru revenirea la „trecutul glorios” lor li se alocă de la Kremlin mijloace financiare enorme și ei profită de posibilitatea de „a face un ban”, deși chiar mulți dintre ei, nu mai cred în posibilitatea reinstaurării imperiului.
În țările cu civilizație și principii democratice statornicite, pe eșichierul politic permanent evoluează 3-5 partide, care satisfac pe deplin preferințele cetățenilor de diferite orientări politice. Ar fi cazul, ca și noi să revenim la normalitate, adică să ne debarasăm de aventurierii, care profită de timpul, răbdarea și bunătatea noastră. Cum? Foarte simplu: să nu le acordăm atenție, adică, să-i ignorăm, iar, în caz de insistă, să-i întrebăm de unde au bani pentru plimbări, distracții și ocupații inutile.
Constantin Rotaru
