Tradițiile legate de Învierea lui Iisus Hristos și cele de pomenire a răposaților, cunoscute mai pretutindeni ca Paștele Blajinilor, diferă de la sat la sat. Iată cum sunt marcate Sărbătorile Pascale în satul Borogani, Leova. Părintele-paroh Grigore al Bisericii cu Hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din localitate îmi mărturisi următoarele:
În lumea creştină sunt ţinute mai multe zile în memoria răposaților. Însă un loc aparte printre acestea îl ocupă Paştele Blajinilor. Locuitorii mai în vârstă își amintesc că în vechime, în mai multe sate din sudul Basarabiei, a existat și obiceiul ca chiar în ziua de Paşti, la întoarcerea de la Biserică, creştinii să treacă pe la cimitir (mai ales că multe cimitire sunt chiar în preajma sfântului locaş) şi îi salutau pe cei adormiţi cu acelaşi salut „Hristos a înviat!”. În legătură cu acest obicei se cunosc şi diferite semne minunate, cum a fost de exemplu în Lavra Peşterilor din Kiev, când un călugăr a intrat în peşterile unde sunt aşezate moaştele cuvioşilor adormiţi, şi la salutul „Hristos a înviat!”, cei adormiţi au răspuns toţi odată: „Cu adevărat a înviat!”.
”Deci, Învierea ne adună pe toţi şi, practic, „distruge zidul” dintre cei vii şi adormiţi. Apare însă întrebarea, de unde acest „Paşte al Blajinilor” şi de ce este sărbătorit el anume acum? Precizăm că acest „Paşte al Blajinilor” e ţinut doar în Biserica Rusă (inclusiv Basarabia) şi în puţine regiuni în Moldova din dreapta Prutului, Bucovina sau din Maramureş. Restul ortodocşilor îi pomenesc pe adormiţi în celelalte zile prevăzute în calendar pentru astfel de pomeniri, în special la Rusalii. Deci, putem spune, că „Paştele Blajinilor” este un obicei local.Iată în câteva cuvinte originea acestei sărbători: este o sărbătoare de bucurie pentru Hristos cel Înviat; este o afirmare a credinţei şi nădejdii noastre în învierea morţilor; este şi o zi de pomenire a celor adormiţi, dar una plină de optimism şi bucurie, pentru că prin Învierea lui Hristos, moartea nu mai este un sfârşit fatal, ci doar o trecere spre viaţa veşnică alături de El şi de toţi sfinţii şi drepţii care au bine-plăcut Lui”, spune părinte Grigore. În tradiția creştină aceasta are dată mobilă și depinde de ziua Învierii Domnului. Sărbătoarea este ținută în prima duminică după Paște sau luni, ziua a opta după Paşte – ziua când imaginar are loc întâlnirea celor vii cu cei răposați. În multe locuri sărbătoarea se numeşte și Paştele sau Lunea Morţilor, Prohodul (sau Prohoadele), mai frecvent – Paştele Blajinilor.
Primara satului Borogani, Elena Savițki, spune că, traditional, una din etapele premergătoare acestei sărbători este curăţenia generală în cimitire, îngrijirea mormintelor etc. După felul cum creştinii îngrijesc de morminte, poţi judeca despre respectarea credinţei legate de cultul strămoşilor noştri. Este semnificativă prima zi de joi de după Paşti – numită „Joia Mare”, „Joia Morţilor”:anume în această zi vin sătenii să facă curăţenie în cimitire, aducând cu ei copturi, ouă roşii, plăcinte, oferindu-le pomană de sufletul răposaţilor. O atenție deosebită se acordă pregătirii pomenilor,în care intră un colac, o lumânare, chibrituri, ou roşu, copturi şi neapărat un şervet sau diverse piese de îmbrăcăminte. Pomenile se aşează pe masă de cu seară, se aprind lumânările pentru puţin timp, semn că „cei răposaţi să ştie că la ei vor veni”. În dimineaţa zilei de Blajini în cimitire lumea vine la mormintele părinţilor, rudelor cu pomeni, vin. Preotul „prohodeşte” mormintele şi sfinţeşte pomenile, care se dau de pomană de sufletul celor morţi împărţindu-le de obicei copiilor, rudelor, prietenilor, oamenilor săraci. Tradiția mai spune că pentru ca cei morți să afle că a sosit Paștele, creștinii trebuie să dea cojile de ouă vopsite pe o apă curgătoare, pentru ca acestea să ajungă în Țara Blajinilor. Se crede că, ajungând la ei, acestea se transformă în…ouă întregi! Or, Paștele Blajinilor este sărbătoare religioasă asociată cu cultul morților: iată de ce cei vii au datoria sfântă de a îngriji mormintele răposaților, Cimitiriul unde-și au ei somnul de veci…
Fiindcă, ca atare, este vorba nu doar de tradiție, de împărțirea pomenilor, spune dna Savițki, ci/sau mai ales – de atitudinea, respectul față de înaintașii adormiți, trecuți la Domnul. Mă refer aici la curățenia generală în sat și mai ales – în cimitire, îngrijirea mormintelor. În context, voi aminti că zeci de ani, borogăneii erau nevoiți să se deplaseze spre Cimitirul vechi pe un drum accidentat, de-ți era mai mare teama să nu pierzi pe drum coșulețul cu pomene!
Și atunci, în 2018, la inițiativa primarei, în sat a fost lansată campania de colectare a mijloacelor bănești, drept contribuție la reparația acestui drum, cu o lungime de peste 1 km. În chiar ziua de Blajini, direct în cimitir, a demarat acestă campanie, fiecare creștin donând, benevol, cât îl lasă inima și buzunarul. S-a adunat o sumă de cca 30 mii lei, la care s-au adăugat altele 24 mii din partea membrilor Asociației Băștinașilor borogăneni, restul sumei fiind acoperit din bugetul local. Astfel, acum sătenii se pot deplasa spre și dinspre cimitir pe orice vreme, în orice anotimp, pentru a-i pomeni cum se cuvine pe cei dragi.
Asemenea initiative “au prins” la Borogani: acum câțiva ani, în centrul satului, în preajma Casei de cultură, membrii dinastiei Gavril au edificat și instalat o Troiță somptuoasă, care parcă ar străjui și binecuvânta sătenii care merg pe drumul central al satului. Tot așa, mână de la mână, cu eforturi comune, s-au unit băștinașii și au contribuit la reparația locașului sfânt din sat (inaugurat în 1994), care actualmente este un veritabil locaș sfânt, de toată frumusețea, o adevărată Casă a Domnului. Mai mult, părintele Antonie, feciorul părintelui-paroh Grigore, s-a oferit să restabilească locul fostei biserici, de lemn, a satului (în apropierea căminului cultural, pe malul râușorului Ialpugel-n.n.), biserică datată cu anul 1811, care a fost distrusă de regimul comunist.
În Moldova sunt răspândite mai multe forme de pomenire a răposaţilor în ziua de Blajini. La Borogani unii creștini vin la cimitir cu pomeni şi după ce le împart, rudele se întorc acasă şi se așează la masă, alții se adună la cimitir, aducând cu ei mâncare şi băutură şi aranjează o masă comună.
De la cine a împrumutat neamul nostru datina pomenirii celor adormiţi nu se ştie exact, dar un lucru este cert: aceasta este ziua în care ne amintim de ei şi le-o consacrăm ducându-ne la cimitir, la mormintele lor. Datinile, tradiţiile strămoşeşti legate de Paștele Blajinilor sunt păstrate și respectate de moldoveni cu sfinţenie.
Text și imagine: Ion Domenco
