Pare că rolul și misiunea Ministerului Agriculturii este clară pentru toată lumea: să elaboreze politici de stat în domeniul agroalimentar. La acest capitol, lucrurile merg strună. Avem strategii și proiecte în domeniu pentru mulți ani înainte. Din păcate, însă, prevederile fixate în aceste documente rămân mai mult pe hârtie. Fermierii nu prea reușesc să înregistreze performanțe, dimpotrivă, evoluția ne demonstrează că criza în domeniu se adâncește. Motivul, la părerea agricultorilor este la suprafață. Ministerul ignorează totalmente cea de-a doua funcție pe care o are: să reprezinte în instanțele de stat interesele celor 10 mii de agenți economici din agricultură. Și nu doar să le reprezinte, dar și să contribuie la soluționarea problemelor existente. Or, tocmai la acest capitol, restanțele-s foarte mari.
La Congresul Republican al Agricultorilor, care a întrunit aproximativ 600 de reprezentanți din cele două organizații de agricultori, Federația Națională a Fermierilor și Asociația ”Forța Fermierilor”, s-a vorbit cu lux de amănunte despre pierderile de pe urma secetei, a războiului din Ucraina, a crizei energetice, despre prețurile mari la combustibil și cele scăzute la achiziția produselor agricole, care nici pe departe nu acoperă cheltuielile și munca depusă pe parcursul anului, despre imposibilitatea de a rambursa creditele și atitudinea băncilor care nu vor nici de cum să intre în situația fermierilor.
Evident, că nu Ministerul Agriculturii este autorul crizei acute din domeniu, dar ca cea mai reprezentativă autoritate de stat, instanța este obligată să se implice și să ajute fermierii în soluționarea, cel puțin parțială, a problemelor de care aceștia să confruntă. Or, anume, despre aceasta au vorbit majoritatea absolută a celor, care au luat cuvântul în cadrul acestui for, menționând că nu se întreprind (decât la nivel de promisiuni) măsurile de stopare a scăderii prețurilor de achiziții, de compensare a pierderilor de pe urma secetei, a prețurilor în creștere la motorină, discuțiile cu băncile și cu inspectoratul fiscal nu s-au soldat cu rezultate concrete, presiunea financiară fiind povara cea mai grea pentru agenții economici aflați în prag de faliment. Subvenționarea, la care au sperat mai mulți agricultori, decurge anevoios, achitările nici pentru anul trecut, nefiind finalizate. În loc să grăbească procesul, structurile ministerului complică procedura prin noi invenții birocratice, ultima obligându-i pe potențialii beneficiari de subvenții să întocmească proiecte de afaceri pentru toate măsurile aplicate (chiar dacă-i vorba de o simplă semănătoare).
Prezent la eveniment, Ministrul, Vladimir Bolea a avut răbdarea să asculte toate reproșurile și chiar dacă i s-a făcut propunerea să demisioneze, în luarea sa de cuvânt a făcut apel la un parteneriat eficient dintre minister și fermieri.
Bună idee, doar că ea trebuie susținută și implementată în primul rând de către toate instanțele și toți funcționarii, care-s responsabili de sectorul agrar. Aceștia ar trebui să-și revadă modalitatea de activitate, să mai reducă din timpul de ședințe, de întocmire a directivelor, de scriere a documentelor de program, care-s necesare, dar, la moment, nu-s prioritare. Urmează și ei să se concentreze asupra soluționării deficiențelor din agricultură, (despre care s-a vorbit cu lux de amănunte la congres), să ajute la concret fermierii, ca până la urmă, agricultorii și funcționari, în frunte cu ministrul, să devină, într-adevăr, parteneri, dar nu oponenți. Atunci, la sigur, lucrurile treptat se vor schimba spre bine.
Constantin Rotaru
